Millennium fantasy & science fiction
0
Editori: Michael Haulică, Horia Ursu
Rating: 
Editura: Millennium Press
Anul apariţiei: 2009
332 pagini
ISBN: 978-973-88934-3-6
Nu este un secret că, de foarte multă vreme, proza scurtă pierde teren în faţa romanului. Acest fenomen trist este mult mai vizibil în literatura de nişă, în cazul de faţă fantasy şi science fiction, unde revistele dau faliment de douăzeci de ani încoace şi se refugiază, cu mai mult sau mai puţin succes, pe internet. Chiar şi antologiile editate de nume mari se descurcă greu, iar la sfârşitul zilei trebuie să acceptăm că seriile de romane se vând mult mai bine şi se promovează mai uşor (faci publicitate la primul, ai public pentru următoarele).
Această migraţie spre roman poate să facă numai rău unor genuri literare precum cel fantastic şi science fiction-ului, unde densitatea de idei este foarte importantă pentru evoluţia sănătoasă a speciei. Unor genuri care s-au născut sub forma povestirilor scurte din reviste, o asemenea mutare le-ar fi probabil fatală, de aceea editorii din toată lumea se încăpăţânează să ţină în viaţă revistele şi antologiile. La noi, primii printre asemenea editori se numără Michael Haulică şi Horia Ursu, a căror antologie, Millennium fantasy & science fiction s-a lansat luna aceasta. [Citeste tot Articolul]
The Year's Best Fantasy and Horror, 19th annual collection
0
Coordonatori: Ellen Datlow, Kelly Link, Gavin J. Grant
Rating: 
Editura: Nemira
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Roxana Brinceanu
448 pagini
ISBN: 978-973-143-202-1
Poate că e vina mea. Poate devin prea bătrân pentru genul acesta de poveşti. Am citit o antologie de fantasy şi horror zilele trecute, în pauzele dintre meciurile de la Roland Garros, şi nu sunt teribil de impresionat. Nu sunt nici foarte dezamăgit. Aproape că nici nu vreau să vorbesc despre ea, ceea ce este în unele privinţe mai rău decât a fi dezamăgit.
Apatia mea pentru literatura SF şi fantasy contemporană se datorează stării jalnice în care se află aceste genuri. Nu vorbesc doar despre imitaţiile ieftine după Harry Potter, ci de mediocritatea în care lumea se complace. Nu mai este de mult vorba despre literatură, ci despre câte cărţi poţi să vinzi. Dar asta e altă discuţie. [Citeste tot Articolul]
Noi
0
Autor: Evgheni Zamiatin
Rating: 
Editura: Univers
Anul apariţiei: 2007
Traducător: Dan Ciobanu
175 pagini
ISBN:978-1-60257-068-9
(ediţia în limba engleză)
Roman de anticipaţie, Noi a fost, se pare, sortit unei existenţe subterane, circulând mult timp numai în samizdat, deşi a fost cel mai probabil sursă de inspiraţie pentru mai celebrele 1984 sau Minunata lume nouă. Creator al distopiei, Evgheni Zamiatin a scris o carte în care prezintă o societate inumană, mecanicizată, expresia cea mai vie a totalitarismului. Dând dovadă de o intuiţie extraordinară, scriitorul rus a înfăţişat cu acurateţe ororile "socialismului victorios".
Trăind şi muncind pentru Statul Unic, populaţia de numere a romanului trăieşte în case cu pereţi transparenţi, pentru că intimitatea nu îşi găseşte justificare, poartă acelaşi tip de uniforme, hrana lor este pe bază de petrol, iar visele constituie o "boală psihică gravă". Dumnezeu este reprezentat de Statul Unic, iar reprezentantul lui este Binefăcătorul, stăpân absolut, reales mereu cu unanimitate de voturi. [Citeste tot Articolul]
Ender’s Game
0
Autor: Orson Scott Card
Rating: 
Editura: Atom
Anul apariţiei: 2002 (ediţia aceasta), 1985 original
326 de pagini
ISBN: 978-1-904233-02-2
(sau de aici versiunea în engleză)
Avem nevoie de încă o recenzie la Jocul lui Ender? Urmărind reacţiile colegilor mei şi reacţiile cititorilor, aproape că mă tem să-mi expun propria părere legată de această "capodoperă" SF. Vorbim despre un roman apărut în 1985 care încă mai vinde peste o sută de mii de copii anual în Statele Unite. Este cu siguranţă un roman captivant, care obţine reacţii puternice din partea cititorului, dat fiind subiectul şi protagonistul său. Iar eu mă văd nevoit să contrazic pe toată lumea şi să spun că Ender"™s Game nu este un roman foarte bun. Este îngrozitor, chiar nociv.
Cred că toată lumea ştie povestea până acum, aşa că voi dezvălui tot ce se întamplă. Cândva în viitor, omenirea este atacată de o rasă extaterestră insectoidă şi reuşeşte cu greu să se apere. Temându-se de o nouă invazie, oamenii încep să construiască nave spaţiale şi arme mai puternice, iar armata începe un program de manipulare genetică prin care doreşte să dezvolte super-genii. Protagonistul romanului, Ender Wiggin, este un astfel de geniu şi are doar şase ani la începutul romanului. [Citeste tot Articolul]
The Book Thief
Autor: Markus Zusak
Rating:

Înainte să încep cartea am văzut "Schindler"™s List", filmat aproape în întregime alb-negru, în apropiere de sau chiar în locaţii istorice din Germania Nazistă. Am văzut lungi convoaie de evrei cum îşi scriau numele pe bagaje înainte să fie repartizaţi în lagăre (bagaje care erau aruncate apoi în grămezi, desfăcute, triate şi confiscate de nazişti, care îngrămădeau lucrurile de valoare şi aruncau restul); am văzut un comandant pe un balcon, ducând o puşcă la ochi, privind prin lunetă şi nimerind o bătrână evreică la întâmplare, apoi un copil şi pe cineva care se odihnea alături; am văzut convoaie de femei ghidate spre o clădire din care ieşea fum, încă nevenindu-le să creadă zvonurile despre păr tăiat şi duşurile care te gazau.
Comparată cu filmul lui Spielberg, cartea lui Markus Zusak este veselă. Şi genială tocmai din acest punct de vedere. Este o cărămidă bej de vreo cinci sute de pagini. Se citeşte cam în două zile, o săptămână dacă nu te grăbeşti. Pe spate sunt scrise câteva detalii evidente care apar încă din primele pagini; aflăm de aici că este o carte despre o fetiţă, despre un cântăreţ la acordeon, un boxeur evreu, nişte nazişti şi multe lucruri furate. Furtişagurile se referă în principiu la cărţi şi la mâncare. Mai descoperim că acţiunea se petrece pe strada Himmel, că anul de start este 1939, şi că protagonista - Liesel Meminger- locuieşte cu părinţii adoptivi, după ce ai ei au fost duşi într-un lagăr de concentrare. Aflăm şi cine narează cartea, dar la acest aspect voi reveni peste câteva rânduri. [Citeste tot Articolul]
Umbra lui Ender
Autor: Orson Scott Card
Rating: 
[Cumpără cartea]
(aici ediţia în limba engleză)

Înainte de toate cel mai corect este să mărturisesc că nu sunt o cititoare de SF. (Prea) târziu am descoperit genul, fiind ţinută deoparte de un fel de teamă că nu am cum să pricep o lume a imaginaţiei. Dar mi-a încăput pe mână Jocul lui Ender şi mi-am dat seama că nici nu puteam spera la o lectură mai complexă şi emoţionantă.
Dar citind prima sagă a lui Orson Scott Card entuziasmul meu a scăzut cu fiecare volum în parte. La final eram convinsă doar că Jocul lui Ender a fost scrisă dintr-o străfulgerare genială şi restul volumelor nu au fost decât agonice exerciţii pentru menţinerea unui comfort pecuniar pe spinarea succesului primului volum.
Totuşi, ca să înţelegeţi cât de puternic m-a impresionat Jocul lui Ender, am avut curajul să citesc şi primul volum din saga ce continuă povestea lui Ender: Umbra lui Ender. Şi nu mică mi-a fost surpriza să descopăr acelaşi farmec, aceaşi forţă, aceleaşi sentimente puternice care au făcut din Ender o legendă. [Citeste tot Articolul]
Reaper Man
Autor: Terry Pratchett
Rating: 
(ediţia în limba engleză)

În primul şi în primul rând, trebuie să-i mulţumesc lui Robert, internet superstar, care mi-a împrumutat cartea în weekend şi m-a provocat să o citesc într-o singură zi şi să-i fac recenzie azi. Se pare că am reuşit. Spuneţi-i să mai scrie pe blog.
Am început să realizez, după trei romane din seria Discworld (bine, două romane şi o bandă desenată), că ficţiunea lui Terry Pratchett este mai mult critică socială decât comedie. Este o critică socială foarte amuzantă şi plină de giumbuşlucuri lingvistice, dar în esenţă este o tragi-comedie. Personajele se complac în ignoranţa lor comică, de cele mai multe ori au semi-revelaţii pe care le ignoră în final, iar "lumea Disc" stă într-o balanţă precară pe spatele ţestoasei gigantice care călătoreşte prin spaţiu.
În Reaper Man această critică socială este mai evidentă, deoarece cartea nu este atât de amuzantă per total. Lucrurile se complică în Discworld atunci când Moartea este înlocuită din funcţie de Auditors of Reality (nu am ideea care e traducere în română - Controlorii Realităţii?), nişte entităţi colectiviste (cam ca editorii de pe wikipedia) care trebuie să se asigure că lumea funcţionează cum trebuie. [Citeste tot Articolul]




