Post-Gatsby
Scris de Cristina Stancu • 29 August 2016 • in categoria Lit. contemporana, Proza scurta
Autor: F. Scott Fitzgerald
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2016
Numar pagini: 445
ISBN: 978-606-330-418-7
„Firește că ar fi trebuit să iau una dintre acele nobile hotărâri morale pe care le citim în cărți și s-o disprețuiesc. Dar eu n-am, dimpotrivă, nicio îndoială că ar fi putut să mă aibă la degetul mic cu un simplu gest al mâinii.”
Acesta e cu adevărat creatorul lui Jay Gatsby: imprevizibil, original, melancolic, ascunzând mereu în spatele personajelor sale o tristețe irezolvabilă. Temându-se să nu rămânem prinși în stereotipii adunate de pe la cinema, Editura Litera propune anul acesta o culegere de povestiri semnată F.Scott Fitzgerald. Uită-l pe Gatsby, șterge din memorie filmul lui Woody Allen –„Midnight in Paris”-, nu mai fă scenarii pompoase peste care curge șampania în ritm de music-hall… în schimb, lasă-te sedus de cuvintele nespuse, de digresiunile de catifea și de melancolia unei iubiri intense, dar neîmpărtășite.
Gustul dulce-amar al disperării
Cele 18 povestiri cuprinse în acest volum sunt parcă sortite nefericirii. Personajele principale se lasă prinse într-o țesătură malefică de coincidențe și emoțiile lor, fundamental contradictorii, fac dintr-o problemă existențială o adevărată criză de identitate. În „Demonul” de pildă Fitzgerald pare să fi injectat realismul apăsător al unui roman rusesc căci altfel cum am putea să simțim atât de rapid, după doar câteva pagini, ardoarea solitudinii unui om care a pierdut tot ce iubea și care, în febra acestui paroxism, își face din chipul asasinului icoană? Cartea e un traseu al penitenței pentru cititor, încărcat cu toate regretele lumii, cu orice speranță spulberată – un bărbat divorțat luptând cu încrâncenare pentru fiica lui în timp ce jonglează cu vina și cu prejudecățile rudelor; un doctor debutant căzut la pat și îndrăgostit nebunește de asistenta unui chirurg celebru, durerea mocnită a unui copil disprețuit de toți colegii săi, câteva prostituate captive într-un vagon, femei căzute despre care nimeni nu-și mai amintește nimic etc. Antologia aceasta e un catalog de impresii clinice, o înregistrare sumbră a tuturor deznădejdilor, totuși Fitzgerald nu se poate abține să nu ne vorbească de tristețe făcându-ne din când în când cu ochiul.
Personaje în cădere liberă
Tocmai de aceea animă atmosfera cu răsturnări de situație. În „Maiestate” de pildă proporțiile sunt radical modificate. La început, atmosfera e una tensionată, așa cum se cuvine după ce un bărbat respectabil a fost abandonat în fața altarului – cuvinte grele în cârca miresei, rumori, injurii, chipul celui pe nedrept ales (uscat, demn de dispreț, gălbejit și fără vlagă) pentru ca mai apoi, spre final, totul să se dizolve într-o surpriză ironică, materializată într-o întrebare spontană venind din partea unui copil curios.
Nu pare că știi exact ce se întâmplă cu personajele, ți-e aproape teamă să empatizezi cu ele pentru că nu ai cum să le intuiești durata de viață. Emoțiile lor o iau adeseori în zig-zag, urmând trasee sufletești sinuoase și greu de urmărit. Toate însă cad… cu grație, cu o bufnitură grea, rostogolindu-se într-o agonie rușinoasă, într-o tăcere încăpățânată sau pur și simplu, anesteziate de impact.
Între nuvelă și roman
Alteori îți pare rău că antologia aceasta e o colecție de texte scurte și simți nevoia unei serializări a poveștii. Fitzgerald, ca un om de film care se respectă, nu e străin de această nevoie de familiaritate cu personajul și în două dintre narațiunile sale gândește totul într-o perspectivă mai generoasă. Structurează viața lui Basil Lee în cinci nuvele, plasate în spații diferite, fiecare text individualizat pentru că propune eroului o durere nouă. De la „Detectivii de scandaluri” până la „Viața perfectă” suntem martorii formării unui caracter ezitant, care are la origine un sâmbure de nebunie – îndrăzneala de a crede mereu în el însuși.
Pentru o contrapondere feminină, Fitzgerald îi face loc în volumul de povestiri și lui Josephine, protagonista a trei nuvele izbutite, care exploatează diferența dintre narcisism și admirație. Mereu captivată de chipui ei din oglindă, a venit vremea ca fata să se descopere inevitabil atrasă de imaginea altuia, doar că această figură nouă vine cu standarde noi – pretinde castitate și înălțime morală, lucruri pe care Josephine se decide să le integreze ușor în mascarada ei de roluri. Basil și Josephine sunt în mod sigur vedetele acestei antologii, figurile pregnante de pe covorul roșu, personajele imortalizate cel mai bine, surprinse înainte și după ce pozează.
Arheologie și jazz, jazz și arheologie
Acest volum de povestiri are un suport de note solid. Nu e o ediție critică, așadar nu vă așteptați la studii exhaustive în josul paginii, dar în orice caz, de câte ori apare în text numele unui spectacol, al unui music-hall, al unei actrițe, al unui tip nou de dans din vremea aceea, traducătorul e prezent la datorie, gata să aducă lămuririle necesare. Asta oferă cărții o atmosferă vintage, de muzeu al secolului trecut, unde au început să se întrevadă pânzele de păianjen și printre ele, câteva piane prăfuite și rochiile de bal pe umeraș, așteptându-și inutil stăpânele. Economia relațiilor amoroase, calculele erotice, normele morale, dinamica vieții sociale sunt cumva diferite de ce trăim astăzi, dar în orice caz distincțiile sunt mai degrabă formale. Tipicul e altul, însă miezul rămâne același – viermuiala continuă după plăceri și senzații, dinamitată întotdeauna de aceeași îndoială de sine. Citind „Petrecere până în zori” e ca și cum te-ai apuca de arheologie. Imaginați-vă – voi, cu o lopățică de diamant în mână, săpând în salonul unei dive a filmului mut, pe fundal cu vocea gravă a lui Billie Holiday.
-
Plusuri
Dacă e Fitzgerald, e literatură înaltă, punct. Dacă totuși simțiți nevoia unei argumentări mai nuanțate, ce-mi rămâne de spus? Personaje complexe, situații critice, tensiune, dialoguri viclene, atmosferă romantică, multe femei badass.
-
Minusuri
Dacă nu vă deranjează aparatul de note și dacă vă surâde un pic de istorie americană, go for it, volumul acesta e și o lecție interactivă de antropologie culturală.
-
Recomandari
Pentru cei care au citit „Marele Gatsby”, pentru fanii lui Leonardo DiCaprio, pentru împătimiții de jaz, pentru fanii lui Scott Fitzgerald, pentru fetele care folosesc Tinder (să vedeți aicea câte matchuri se fac), pentru cei ambițioși care vor să mai bifeze o carte mare de pe bucket list. Încă ceva – dacă v-a plăcut volumul acesta, nu ratați filmul „Beloved Infidel”, asta așa, ca să facem o trecere lină de la literatură la viață.
Monique spune:
30 August 2016 | 10:29 am
Trebuie citita! E un crampei de istorie americana.