Obsesii
Stii cum e atunci cand ai chef sa filosofezi despre sensul vietii? Chestiile astea se intampla pe la sfarsitul unor conversatii fascinante despre orice si despre nimic-ajungi, asa, pur si simplu sa te intrebi: "Ba, eu de ce traiesc aici pe lumea asta, de ce stau in autobuzul asta si ma uit pe geam sau de ce ma scol dimineata si ma pieptan?" In general...nu ai nici un raspuns- de parca asemenea intrebari si-ar gasi raspuns vreodata...
Sunt totusi oameni care au un raspuns. Poate ca unul gresit -de vreme ce un raspuns corect absolut oricum se pare ca nu exista- dar au. Sau, mai bine zis, au acolo, in sufletul lor, un "ceva"-o idee, o imagine, un concept, o dorinta prin care isi traduc tot restul existentei intr-un fel unic. Ei stiu ce inteles are ploaia care le uda parul si ce se vede dincolo de fereastra prin care privesc.
Probabil ca it trebuie o anumita inocenta pe care noi nici nu o banuim ca sa crezi cu atata tarie in ceva incat sa-ti explici intreaga lume ca fiind relativa la el ca la singurul punct fix din centrul universului. Mai ales daca te gandesti ca acel "ceva" ar putea fi absolut orice- privirea cuiva, o opera de arta pe care o plasm uiesti, o cauza pentru care lupti, forma mainilor unui om drag, o intrebare careia vrei cu tot dinadinsul sa ii gasesti raspuns... absolut orice.
Uneori ma intreb: oamenii cu obsesii se indoiesc vreodata? Poate ca da, poate ca nu- de vreme ce au un reper in care cred cu atata tarie prin care sa valorizeze lumea-dar de temut se tem foarte mult si tot timpul. Pentru ca spre deosebire de credinta rationala, temperata, molcoma, cea obsesiva nu face apel la vreo logica omeneasca, ci pur si simplu cere din ce in ce mai mult de la tine. Te acapareaza. Si daca, prin cine stie ce intamplari, unul dintre acesti oameni si-ar pierde obiectul obsesiei? Vid, rasturnare, tacere, dezamagire... Cand lumea ta se prabuseste, mai poti pe urma sa crezi in altceva? Daca ai venerat un idol fals, in spatele mastii caruia descoperi contrariul a tot ce ai iubit-vei mai putea vreodata sa venerezi vreun idol? Daca ai privit lumea pana acum prin ochi inselatori-vei mai crede ca poti gasi adevarul vreodata? Oare?
De aici vine spaima continua, mai obsesiva decat obsesia insasi a acestor oameni... De aici disperarea, de aici cautarea atat de apriga a unei confirmari, si a inca unei confirmari, si a inca uneia, si tot asa la nesfarsit... De aici fanatismul si exaltarea...De aici negarea evidentei...De aici nebunia...
Indragostiti, artisti, creatori, colectionari, exaltati si nebuni frumosi...oameni pe care ii privim cu neincredere si compatimire... oameni pe care nu ii intelegem, si nici nu ne batem capul cu ei...Totusi, nu pot sa nu ma intreb: sa fie oare mai aproape de Imensa Fericire amestecul lor de exaltare si disperare sau multumirea molcoma a omului rational?
Raluca Hippie
pentru concursul Carti si alte obsesii
Ce patesc soarecii de biblioteca
Un barbat ce traieste doar intr-o carte, poarta numele de Carlos Brauner, e bibliofil si locuieste in Uruguay. Pentru ca iubea slovele ca nimeni altul, devora zi si noapte volumele care-i cadeau in mana, impreuna cu pastile si caramele, in casa lui in care mi-ar fi placut sa intru dar nu m-a invitat niciodata. Cele 20.000 de carti ii invadasera toate odaile, se inaltasera din podea pana in tavan, chiar si-n bucatarie si-n baie, pe toti peretii, unde se obisnuise sa nu mai foloseasca strop de apa calda, pentru ca aburii sa nu dauneze foilor fragile. In dormitor, somnul ii era tulburat de scriitorii francezi din veacul al XIX-lea, si ca sa faca loc altora, si-a vandut masina unui prieten, pentru a-i gazdui in garaj. Pe pat avea vreo 20 de carti care formau un corp omenesc, iar cel ce vazuse ciudatenia, pe furis, deslusise la cap un volum al contelui de Siruela, si Breviarele editurii Fondo de Cultura Economica, la picioare. Nu citea oricum. Anumite volume le rasfoia doar la lumina lumanarilor infipte intr-un sfesnic de argint, dar numai cele scrise pana la inceputul secolului XX, si la fel, vinul baut se potrivea intotdeauna cu savoarea textului citit. Dar s-a intamplat ce s-a intamplat (un mic incendiu), dupa care si-a vandut locuinta si-a disparut cu toate cartile sale, undeva la dracu, la ocean, intre lagune batute de vant si dune de nisip, unde traiau doar cativa pescari de creveti si alte lighioane marine. Tocmai acolo a tocmit un zidar sa-i toarne fundatia de ciment, pe care, drept caramizi, si-a folosit volumele din biblioteca. Borges, Kafka, Spinoza, Kant, Camus si Aristotel, Shakespeare si alti asemenea legati intre ei prin mortar, s-au transformat in ziduri, in "Casa de hartie".
Despre cum arata domnul Carlos Brauner stiu dintr-o fotografie povestita si facuta de un alt bibliofil. Din cate am inteles, in dreptunghiul de hartie se vede un barbat cam la 50 de ani, "cu trasaturi fine si ochi vehementi, cu parul dezordonat dat pe spate", imbracat in camasa. Statea picior peste picior, langa o masuta plina de carti, si "afisa un neasteptat aer mitocanesc". Nu vreau sa spun mai multe despre dansul si despre casa de la ocean, oricum,sfarsitul nu e tocmai de bine, desi o prietena ma contrazice, spunand ca doar asa se putea salva personajul. Trebuie sa amintesc un lucru: nebuni ca Brauner mai sunt slava domnului in cartea cu pricina! La un congres al scriitorilor o cunoscuse pe numita Bluma Lennon. Au baut tequila si si-au impleticit picioarele intr-un pat , asa cum deoseori se intampla la astfel de reuniuni culturale. Dupa, femeia i-a daruit un exemplar zdrentuit din "Hotarul de umbra", de Joseph Conrad, s-a intors in Anglia, unde dintr-o librarie din Soho si-a cumparat "Poemele" lui Emily Dickinson, ca ajungand la al doilea poem, sa fie lovita de-o masina in timp ce traversa strada.Cu moartea ei si incepe "Casa de hartie" de Carlos Maria Dominguez, ce imediat dupa decesul Blumei, a spus mai departe: "Cartile schimba destinul oamenilor". Pentru ca cititorilor sa le intre bine in cap ce inseamna obsesia livreasca, scriitorul a povestit mai departe ca un biet profesor a ramas hemiplegic, dupa ce i-au cazut in cap cinci tomuri din Enciclopedia Britanica, un alt om si-a rupt piciorul incercand sa ajunga la "Absalom! Absalom!", de Faulkner, ca un nenorocit sa se imbolnaveasca de ftizie in subsolurile arhivei publice. Ii dau crezare! Momindu-ma ca sa citesc in continuare, Carlos Maria Dominguez a scris intocmai: "si-am cunoscut chiar si-un caine chilian care a murit in urma indigestiei provocate de Fratii Karamazov, dupa ce i-a devorat cu furie paginile, intr-o dupa-amiaza".
Un personaj la fel de obsedat de slove, ca si bibliofilul sud-americanului Dominguez , este nefericitul cehului Bohumil Hrabal, din "O singuratate prea zgomotoasa". Acel barbat care timp de 35 de ani a presat deseuri de hartie intr-o pivnita colcaitoare de soareci. Salvand de la pierire cateva carti valoroase (multe ar putea spune optimistii, prea putine, pesimistii), avea locuinta sufocata, de te miri ca ii mai incapea trupul. Deasupra patului inghesuit apasau aerul teancuri grele, de care se temea ca intr-o noapte il vor sufoca in somn, strivindu-l "ca pe un paduche". Pana si deasupra WC-ului, pe scanduri, pana la tavan erau:"cinci chintale, e de-ajuns o singura miscare gresita, o simpla ridicare in picioare m-ar face sa izbesc etajera si o jumatate de tona de carti s-ar prabusi peste mine tocmai cand am pantalonii descheiati". In cosmarurile din timpul zilei, pe care le visa cu ochii deschisi, se gandea ca acele volume uneltesc impotriva sa, punand la cale o razbunare, ca pedeapsa pentru toti soarecii striviti impreuna cu hartia veche. E bine de stiut ca in Praga, Hrabal a lucrat timp de mai multi ani la Centrul de colectare a deseurilor.
De curand, ramanand peste noapte la cineva, la ore tarzii am scotocit in biblioteca gazdei. Cu ochii pe jumatate inchisi de somn am pus la loc albumele de fotografie (Brassai, Bresson), insa cas, fara sa le asez cum trebuie. Spre zori, desi patul nu era chiar aproape de rafturi, am visat ca toate acele volume mi-au cazut in cap, chiar m-am trezit brusc din cauza durerii ascutite.
Nu in ultimul rand, in "Orbirea" lui Elias Canetti, savantul Kien nu concepea ca exista viata si in afara dulapurilor in care sedeau toti clasicii. Stapanea cea mai mare biblioteca din oras, avand o singura temere: despartirea de tomurile sale, care, ar fi insemnat pentru el o reala orbire. In lumea alienata in care traia, nu se puteau intampla decat grozavii, pentru ca in final chiar savantul sa-si incendieze biblioteca, razand rasunator. Prizoniere intre pagini, literele isi dadeau duhul neputincioase, Kien murind in flacari, in mijlocul cartilor sale dragi.
Romanul "Orbirea" s-a publicat in 1935, "O singuratate prea zgomotoasa" - 1980, iar nuvela "Casa de hartie" in urma cu cativa ani. Mai spun doar ca Borges isi imagina Paradisul sub infatisarea unei biblioteci, si mereu imi amintesc ca a orbit de tot abia dupa ce a fost numit in functia de director al Bibliotecii Nationale din Argentina. Dar poate ca ma insel.
Alina
pentru concursul Carti si alte obsesii
Obsesii
În fiecare dimineaţă mă trezesc căutând-mă. E un lucru pe care îl cultiv în fiece zi" Sunt zile când mă caut având un creion în mână sau un cărbune, mă caut în plete de înger grele, în veşminte ale căror cute nu scot nici un sunet, în ochii pe care nu îi văd. Un dor ce mă inspiră, mă doare, mă face să plâng şi să râd în acelaşi timp"Un înger stă gata să iasă din borcan, acum nu e decât o masă amorfă de noroi"eu îl voi face să prindă viaţă, aripile îi vor fi tot grele, dar vor încerca să cuprindă în toată greutatea teluricului uşurinţa unui zbor"
Apoi îmi zic că lipseşte culoarea, aşa că mă caut în galben, portocaliu şi în cele din urmă îmi dau seama că nu am decât şansa de a mă îneca în albastru. Pornesc la drum urmărindu-mă în mişcările frunzelor ce mor gradat, atunci mi-e destul de greu să mă caut, că îmi dau seama cât de curând am să dispar"înainte chiar de a-mi fi început călătoria.
Clădirile din jur mă ajută şi ele în căutarea mea" de ce mă regăsesc în piatra sfărâmată n-am să înteleg"? de ce zâmbesc uitându-mă la idera încâlcită de pe zidul negru? Imortalizez cadre lipsite de"ele îmi reamintesc puterea timpului asupra mea, lipsa controlului"poate"
Din când în când m-am căutat în piatra seacă sau în aerul tare de munte"acolo ar trebui să mă evapor
Obsesia lui eu "e prelungită în carţile ce mă înconjoară. N-aş vrea să trăiesc decât într-o casă capitonată cu multe cărţi. Poate că de aceea până la un anumit punct mă identific atât de mult cu Peter Kien din Orbirea, romanul lui Elias Canetti. Ei, iată că încercând să fug de obsesia eu-ului"mă caut în orice carte pe care o citesc. Plâng sau râd "văzându-mă" acolo între paginile cărţii. Kien cel cu mintea asemeni unei biblioteci universale, cel care pentru a se putea odihini îşi va scoate toate cărţile din minte în fiecare seară"acum le are doar pe acestea, din nesăbuinţă"le-a pierdut pe cele "reale" Cred că fiecare dintre noi alegem. Eu aleg să nu uit cărţile care mă înconjoară.
"Ce faci aici, băiete?"
"Nimic."
"Atunci de ce stai aşa?"
"D-aia."
"Ştii că şi citeşti?"
"Oo, da!"
"Câţi ani ai?"
"Merg pe zece."
"Ce-ţi place mai mult: o ciocolată sau o carte?"
"O carte."
O carte minunată ".noua mea obsesie.
Chrysallidis
pentru concursul Carti si alte obsesii
Despre obsesii, numai de bine
Obsesiile sunt poezii ale sinelui catre sine, prin care te urci pe nori ca pe o scara. Unele sunt scari neterminate, altele circulare, altele spirale infinite, altele se lovesc de tavan fara atentionari prealabile. Probabil ca sunt si unele atat de bolnave si sanatoase la un loc, incat te duc exact acolo unde ai nevoie sa fii.
Obsesiile sunt, poate, dereglari sau vise prost implinite. Obsesiile sunt boli sau iubiri deformate. Obsesiile sunt mocirle si paradisuri in acelasi timp. Cine poate sa stie exact? Cine poate sa spuna exact unde se asaza limita intre obsesie si pasiune? Intre dragoste si obsesie, intre obsesie si obsesie? Nu stiu cine, cu siguranta nu eu. Eu elogiez aici obseia, insa ii ridic doar un soclu pe care sa-si continue singura, din propriile resurse, statuia. Asa cum vrea. Asa cum merita, de fapt.
Pentru ca Ea, obsesia, are chip de femeie si e acida pana la Dumnezeu. N-are nevoie decat de o mica fisura sa-ti patrunda printre maruntaie si sa-ti amestece sufletul si mintea intr-o materie lipicioasa si confuza, unde se infiltreaza pentru minute, ani sau vieti.
Vorbim de obsedati ca si cum ar fi niste furuncule sociale din care curge puroi. Dar nu-i asa si e infinit mai trist sa fii gol de orice pasiune si plin de cotidian si de gri. Obsesiile-s poate niste porti catre altceva, oricare ar fi acel obiect care-ti pune stapanire pe ganduri, minute si gesturi. Pot fi scurte sau lungi, pot fi copilarii sau lucruri serioase, pot fi inaltatoare sau rusinoase dupa unii, obsesiile astea" Ne ferim instinctiv de ele fara sa stim ce se ascunde de fapt dincolo de usa pe care alegem s-o deschidem sau nu. In spatele ei, totul ramane insa invariabil la fel.
Nu-i un pacat sa te lasi devorat de obsesie, atat timp cat iti pastrezi un punct doar al tau, din care sa reinvii a treia zi si s-o iei de la capat. Pacat e sa ramai mort si sa faci sa amorteasca totul in jurul tau.
Obsesia mea e si-a altora, si totusi e doar a mea. Se numeste Carte cu C Mare si nu se limiteaza la pagini de celuloza si cerneala de orice culoare. Nu se limiteaza la coperta, desi se lasa prinsa si in jocul ei. Obsesia mea devine pe alocuri lichida, cand eu ma solidific si solida cand eu ma scurg peste randurile ei. In restul timpului e aburul din mine si din jurul meu.
Recunosc, cartile se joaca cu mine si nu le pot scapa din mana nici cand fac clatite. Pentru ca imi permit sa ard clatitele doar ca sa ma fac una cu Pamantul de sub talpile ei. Pentru ca in carti, aerul nu-i poluat si nu-i nevoie de colectare selectiva si stins luminile in casa. Imi place tot mai mult sa cumpar carti, sa le caut cu zecile de minute prin cele mai dosite rafturi si ma impunge tot mai mult ideea sa fur una si sa-i musc din pagini stiind ca n-am dat niciun ban pe ea" Nu ma refuz nicicand unei carti bune si-mi place sa cred ca si ele mi se daruiesc de fiecare data. Pentru ca stiu cum sa ma joc cu degetele pe randuri.
As fi trista daca n-ar fi El al meu si cartile mele. Dar nu indraznesc sa compar obsesiile cu dragostea. Pentru ca amandoua sunt la fel de sfinte si violente, dar atat de altfel de la un punct, si nu se face sa le amesteci, nici macar pentru a castiga premiul concursului.
Sabina
pentru concursul Carti si alte obsesii
Sambata se termina concursul Carti si alte obsesii
1. Ultima zi de scris articole pe blog sau de trimis pe andrei[at]bookblog[punct]ro este 10 noiembrie (adica maine!)
2. De maine pana pe data de 12 nu publicam recenzii ci doar articolele care participa la concurs.
3. Castigatorul se anunta pe data de 13, probabil seara.
4. Cei care s-au inscris pana acum la concurs sunt urmatorii:
- Raluca Hippie
- Daniela
- Adeline
- Alina Andrei
- Chrysallidis
- Iuliana Chiributa
- Codrutz B
- Larisa Stefana
- Axi Punct
Later edit:
- Sabina (arcenciel)
Daca v-ati inscris dar nu va regasiti pe lista dati-ne de stire pe mailul de mai sus sau folosind formularul de contact.
CONCURS – 200 ron
Obsesii.
Fiecare avem lucruri care ne plac atat de mult incat am face orice pentru ele. Dar cat de departe am ajunge? Scrie un articol cu aceasta tema pe blogul tau. Uite cateva carti care o mai prezinta: Colectionarul, Pianista, Ratacirile fetei nesabuite, Jurnalul unui batran nebun, Narcis si Gura-de-Aur. Daca ai citit una dintre ele poti scrie despre ea. Sau poti sa recomanzi altele. Daca nu vrei sa faci referire la nicio carte, iar este okay. Important e sa exprimi ceva despre "obsesiile" tale sau ale oricui. Iar noi te vom rasplati cu carti in valoare de 200 ron.
Vom strange toate aceste posturi intr-o categorie speciala pe bookblog.ro (evident, cu link catre blogul tau). Categoria se va numi "Carti si alte obsesii" iar pentru a intra in concurs nu trebuie decat sa aveti au link catre http://www.bookblog.ro/category/carti-si-alte-obsesii/ si sa dati un click pe el astfel incat noi sa fim anuntati.
Succes! Concursul incepe astazi (31 octombrie) si se termina pe data de 10 Noiembrie.
Later edit: nu am zis exact ce carti vor fi fiindca ne gandim sa dam castigatorului o lista cu mai multe carti si sa isi aleaga el in valoare de 200 ron in functie de ceea ce le place mai mult sa citeasca. Oricum, vor fi de la edituri diferite.