Papii. Istorie şi secrete

0Autor: Claudio Rendina
Rating:
Editura: All

Într-una dintre părţile Trilogiei culturii, Lucian Blaga sublinia natura mixtă a absolutului propus de creştinism, capacitatea lui de a oferi o metafizică pământească, de a combina denecuprinsul cu felia vremelniciei. Acest caracter bipolar, transcendenţă şi realitate, se realiza perfect în persoana-dumnezeirea lui Isus. Fiecare dintre creştinisme a adaptat apoi această natură cerinţelor lui inerente, cerinţe care veneau dinspre firea poporului de care se legase: ortodoxismul a completat inaccesibilul cu viaţa, organicul, protestantismul cu libertatea-independenţă a deliberării iar catolicismul cu statul şi tot ce derviă din acest concept. Catolicismul a construit în interiorul religiei o structură statală, a pliat divinul pe termeni ca: ierarhie, disciplină sau supunere.

Ori aceaste fundamente nu pot fi descifrate prin simple luări aminte, reconstruirea statului în interiorul catolicismului nu se supune unei verificări schematice, chiar dacă, de exemplu, explicaţiile aduse de Lucian Blaga pot părea suficiente. Ne amintim din şcoli că majoritatea manualelor, oricât de stufoase, veneau la pachet cu celebrele culegeri. Astfel ne-a apărut şi masiva lucrare a lui Claudio Rendina: o culegere de exerciţii. Pentru a învăţa marea tablă de operaţii religioase, pentru a putea fi stăpâni pe abstractul lor matematic, avem nevoie de concretizări, de exerciţii, de aplicaţii.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 10 COMENTARII si spune-ti parerea!

O inimă curată

0Autor: Romano Battaglia
Rating:
Editura: Rao

Cadrul epic şi uimirile preliminare

Cartea O inimă curată a lui Romano Battaglia conţine în prezentarea sa preliminară două uimiri: una a prefaţatorului Mario Luzi care se miră de paginile frumoase ce urmează, alta despre ce înseamnă totuşi a avea "o inimă curată". Avem drept cadru epic o mânăstire montano-maritimă italiană, un călugăr de 90 de ani care îşi petrece o parte din zi sub un cireş veşnic înflorit, bucuria unei cure de împăcare interioară.

Chei de lectură"

Romanul acesta nu poate fi citit decât în cheia aventurii interioare sau a efortului de înţelegere a unei personalităţi, exclusiv prin dialog şi prin renumele de care se bucură între cunoscuţi. Este de asemenea o pledoarie a inteligenţei naturaliste, deoarece toţi cei şapte călugări ai schitului îşi caută bucăţica lor de linişte în activităţi simple, pronunţat bucolice: tăierea ori îngrijirea copacilor, grădinăritul, creşterea albinelor.
[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Ocultismul

0Autor: Colin Wilson
Rating:
Editura: Pro Editură şi Tipografie

"Evoluţia umană a fost prea rapidă; procesele ei au devenit prea complicate pentru binele ei. Dar ele pot fi simplificate. Conştiinţa poate fi făcută să privească spre ea însăşi pentru a înţelege procesele vitale şi îmboldurile procesului de evoluţie."

Tratatul lui Colin Wilson despre ocult este condus de o forţă copleşitoare, de dorinţa exprimării unor idei mari şi importante, idei greu de pus în cuvinte. Tânărul Furios al Angliei anilor 1950 încarcă orice paragraf cu o infuzie puternică de personalitate, croindu-şi drum prin coridoarele întunecate ale magiei şi propunându-ţi să le străbaţi alături de el, cu promisiunea că o să te scoată afară mai luminat.

Traseul de 600 de pagini este însă mai încâlcit decât pare. Apărută în 1971, cartea rămâne şi astăzi cea mai cuprinzătoare din domeniu. Titlul ei în engleză, The Occult: A History, nu reflectă realitatea, deoarece Wilson nu se mulţumeşte doar cu înşiruirea unei istorii a magiei, ci încearcă să o prezinte în sprijinul propriei lui teorii despre viitorul evoluţiei omului.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

Profeţiile lui Edgar Cayce

0Autor: Dorothee Koechlin de Bizemont
Rating:
Editura: Pro Editură şi Tipografie

După ce am trecut de perioada în care Nostradamus mă mai speria cu previziunile sale apocaliptice, tărâmul profeţiilor nu m-a mai interesat deloc. De aceea numele lui Edgar Cayce nu mi-a spus nimic şi nici nu mă aşteptam să regăsesc în această carte un Nostradamus modern: probabil la fel de celebru, probabil la fel de creativ, probabil ceva mai lipsit de inspiraţie.

Am folosit cuvântul "probabil" din motive stilistice şi ştiinţifice: este cuvântul cheie al oricărei profeţii, cel care permite interpretări bogate din partea susţinătorilor, calea de scăpare a profetului ratat şi motivul de discordie între cei care cred şi sceptici.

Edgar Cayce (1877 - 1945) s-a născut într-o familie săracă din Kentucky. A fost retras de la şcoală după ce a absolvit 8 clase, pentru că familia nu îşi permitea să plătească taxele şi educaţia primită până atunci era considerată suficientă. Pierderea nu a fost prea mare pentru că Edgar Cayce a fost un elev mediocru care avea dificultăţi în a memora orice, chiar şi alfabetul.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!

Cuvântul

0Autor: Irving Wallace
Rating:
Editura: Leda

Există cărţi care iniţial au întruchipat o obsesie umană colocvială. Să zicem vrăjitoria. Sau secretul religios - şi de aici s-au născut Harry Potter şi Codul lui Da Vinci, scrieri cu un succes financiar rapid, deoarece ambele presupun un mister palpitant estompat sub faldurile unor pretenţii realiste. Sunt folosite în cărţi de felul acesta tehnici moderne naratologice precum psihologia abisală, detectivistica, monologul şi continua mutare a personajelor printr-un labirint de oameni şi lucruri care dau credibilitate misterelor vizate.

Ideea este că, printre alte consecinţe asupra publiculu,i este şi aceea că astfel de cărţi se dovedesc generatoare de alte zeci de cărţi similare. Dacă mergi prin librăriile româneşti actuale vei zări tot felul de manuale de vrăjitorie, de Witch-uri şi paranormali ori serii de "reale dezvăluiri" asupra naturii religiei creştine.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 13 COMENTARII si spune-ti parerea!

O viaţă cu Karol – conversaţie cu Gian Franco Svidercoschi

0Autor: Stanislao Dziwisz
Rating:
Editura: Rao

Dacă memoria nu mă înşeală, în Moştenirea creştină a Europei Al. Paleologu constată existenţa a trei împrejurări externe majore care au dus la prăbuşirea comunismului: publicarea Arhipelagului Gulag al lui Soljeniţân în Occident, declanşarea aşa-zisului război al stelelor de către Ronald Reagan şi activitatea neobosita a Papei Ioan Paul al II-lea. Numai efortul conjugat al unui factor să-i spunem cultural, cu unul politic şi unul altul, religios a putut duce la străpungerea Cortinei de Fier.

În cea mai mare parte din acest volum, Stanislao Dziwisz, cel care i-a fost secretar personal Papei Ioan Paul al II-lea, rememorează, pe un ton cuviincios, întâmplările majore din viaţa sa. Deşi arhicunoscute, gesturile majore ale Papei îşi păstrează un impresionant halou de forţă. Măsurate cu ocaua diplomaţiei şi a "strategiei pe termen lung", dar ferme, împodobite mereu de o cuceritoare omenie şi naturaleţe. Pe cât este de neclintit în privinţa comunismului ("Nu vor fi ei cei care să ne determine să ne revizuim conştiinţa, nu vor fi ei cei care să ne înveţe ce înseamnă patriotism"), pe atât de blând se arătă cu tinerele prostituate venite în audienţă, plângând, cerându-i iertare şi primindu-i binecuvântarea. În viata Papei, gesturile fraterne (precum întâlnirile cu Maica Tereza sau cu Mehmet Ali Agca, cel care încercase să-l ucidă şi care, în loc să-şi ceară iertare, se întreabă uluit: "De ce nu aţi murit?") se împletesc firesc cu cel de curaj - de la scrisoarea adresată lui Brejnev până la vizitele făcute în ţări ostile creştinismului.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 19 COMENTARII si spune-ti parerea!

Marii initiati. Schita asupra istoriei secrete a religiilor

0

Autor: Edouard Schuré
Rating:
Editura: Aldo Press

"Fiecare sferă a fiinţei tinde către o sferă mai înaltă şi are deja revelaţii şi presentimente în legătură cu aceasta. Idealul, sub toate formele sale, este anticiparea, viziunea profetică asupra acestei existenţe superioare a sa, la care aspiră tot timpul fiecare dintre noi. Existenţa superioară în demnitate este mai interiorizată prin natura sa, adică de o spiritualitate mai profundă. Aşa cum vulcanii scot la iveală secretele din interiorul globului, entuziasmul, extazul sunt explozii pasagere ale lumii interioare spiritului, iar viaţa omului nu este decât pregătirea şi începerea acestei vieţi spirituale. Gradele de iniţiere sunt nenumărate. ["] Viaţa divină este o serie de morţi succesive în care spiritul îşi reneagă imperfecţiunile şi simbolurile şi cedează atracţiei crescânde a centrului de gravitaţie inefabilă, a soarelui inteligenţei şi iubirii" (Frédéric Amiel)

În introducerea sa cu privire la doctrina ezoterică, Schuré deplânge apatia omului modern, ale cărui soluţii nu mai sunt valabile, el renunţând la căutarea de sine şi la credinţa în puterea animei, care, potrivit ezoterismului, este singura realitate. Militând pentru o reconciliere a ştiinţei cu religia, autorul îşi exprimă credinţa nestrămutată în regenerare şi transformare socială.

Opt sunt marii iniţiaţi ai lui Edouard Schuré: Rama, Krişna, Hermes, Moise, Orfeu, Pitagora, Platon şi Iisus. Copii ai timpului lor, ei revelează, în fapt, unul şi acelaşi adevăr: puterea neistovită a sufletului uman, capacitatea lui de a accede la realităţi sublime, drum închis unui profan. În vremuri de restrişte, ei sunt cei care se ridică prin forţă interioară pentru a comunica adevărurile de care erau pătrunşi. Pe de o parte, Rama, cu un cult al strămoşilor bine înrădăcinat, cu credinţa în puterea cuvântului uman, în rugăciune şi în reîncarnare, profet al lui Agni, eternul masculin sau spiritual creator, pur şi al lui Sâma, eternul feminin, sufletul lumii sau substanţa subtilă. Apoi Krişna, ivit într-o lume de magie, ocrotit, de origine divină, însetat de focul celest pe care nici o pasiune pământească n-o poate domoli; doritor de rătăcire, de căutare, el propovăduieşte sublimarea, dominarea pasiunilor care nu sunt decât prevestitoare ale chinurilor viitoare. "Nu este suficient să faceţi bine, trebuie să fiţi buni. Pentru ca motivul să rezide în acţiune, ci nu în fructul său".

Egipteanul Hermes Trismegitul (= de trei ori mare: rege, legiuitor şi preot) îşi controlează viaţa prin iniţiere; predică o aneantizare a tuturor atributelor trupului: pasiunile se domolesc, revolta, regretul şi dorinţa dispar ca un fum. Puritatea, iubirea şi abnegaţia sunt calităţile iniţiatului, ale celui care va accede la un adevăr suprem, extazul fiind facultatea prin care misterul se va revela. Şi pentru el, "sufletul este fiica cerului şi călătoria sa este o încercare".

Semitul Moise instaurează monoteismul, Israelul devenind leagănul creştinismului, religie impusă prin cultul fricii, lupte sângeroase dându-se pentru instaurarea noii orânduiri. Experienţa morţii este necesară reînvierii şi etapa ultimă în cadrul iniţierii. Orfismul propagă ideea că adevărul va fi revelat discipolului după multă trudă, în urma căreia acesta îşi va fi deschis ochii din interior pentru a-l vedea pe marele Zeus. Experienţa morţii este şi aici confirmarea reuşitei misiunii.

Pitagora este înţeleptul care ocupă cea mai mare parte a descrierii lui Schuré. Trecând prin iniţierea egipteană, caldeeană şi greacă, adept al focului şi luminii, Pitagora se diferenţiază prin relevarea sugestionării, prin citirea gândurilor la distanţă, fapt ce dovedeşte existenţa independentă a sufletului. Înfiinţează un institut, un colegiu în slujba educaţiei, aspiranţii treceau printr-o perioadă de probe şi teste, o atenţie specială revenind studierii gesturilor, râsetelor şi cuvintelor tinerilor novici. Facultatea pitagoreică primordială era intuiţia, ascetismul nu era căutat, căsătoria fiind considerată un lucru sfânt. Statutul femeii este şi el dezbătut: femeia are nevoie de o iniţiere specială, lucru înţeles încă de pe vremea anticilor, când femeile erau preotese. Femeia este, în viziunea filozofului, mai apropiată de divinitate decât bărbatul, pentru că se uită pe sine şi se abandonează iubirii.

Platon este cel care a dat "o formă mai fantezistă şi mai populară" adevărurilor revelate de Pitagora. Discipol al maieuticii socratice, îşi manifestă credinţa în justiţie şi adevăr. Trecând prin iniţierea egipteană a lui Isis, înfiinţează Academia la Atena şi este considerat părintele idealismului ("salvarea a milioane de suflete care nu pot ajunge în viaţa prezentă la iniţierea directă, dar aspiră în mod dureros la deţinerea adevărului").

Expunerea atinge punctul cel mai de sus prin prezentarea vieţii lui Iisus. Apropierea durerii îi inspiră acestuia, încă din adolescenţă, dorinţa vie de a şti, de a vindeca şi de a salva. Prin iniţierea eseniană şi noviciat, întâlnirea cu Ioan Botezătorul, propovăduirea celor patru virtuţi: umilinţa, mila, bunătatea şi setea de dreptate, Iisus ne face martori celui mai mare dintre misterele sale: propriul sacrificiu.

Dacă la început poate părea surprinzătoare alăturarea lui Iisus de Pitagora (de exemplu), din prisma ezoterică, iniţiaţii lui Schuré sunt legaţi între ei de legături consistente. Toţi sunt oameni primordiali, aleşi, genii desăvârşite. Toţi erau carismatici, frumoşi, blânzi, luminoşi, cu acea putere inefabilă, divină de a subjuga masele. Adevărul li se revelează numai după multe încercări. Jurau tăcere după ce misterele le erau elucidate.

Armonia prezisă de Schuré este departe de a se fi realizat. Ba dimpotrivă, trăim, se pare, vremuri din ce în ce mai nesigure, angrenaţi şi târâţi în lupte violent extremiste. Iar căutarea sinelui nu mai este de mult o provocare şi o prioritate pentru cei mai mulţi dintre contemporani, prăzi voluntare societăţii de tip hedonist şi consumerist, fericirea de "dincolo" neputând rivaliza cu importanţa acestui călduţ "acum" şi "aici".

O recenzie de: Ioana Ristea

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!