bookblog.ro

Fabrica de lipici

Leadership real

Titlu: Leadership real
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 280
ISBN: 978-973-8060-89-0



Nu cred că Leadership real va deveni foarte curând bestseller la noi. Şi spun asta nu cu bucurie, ci cu părere de rău, pentru că văd că propovăduieşte o mentalitate diferită de ceea ce întâlnim cel mai des în spaţiul românesc: mentalitatea de turmă. O mentalitate care se manifestă în felul următor: şeful dictează cum să se facă lucrurile, iar subordonaţii execută întocmai.

Aparent toată lumea este fericită: şeful îşi satisface dorinţa de putere şi se asigură că lumea lucrează aşa cum ştie el că e mai bine, iar angajaţii nu trebuie să îşi pună mintea la contribuţie şi scapă şi de responsabilitatea luării unor decizii. În esenţă însă, şeful ajunge un frustrat nervos pentru că, nu-i aşa?, nimic nu se face la firmă fără el şi deci nu îşi poate lua o vacanţă, iar angajaţii devin nişte frustraţi nervoşi pentru că se simt sclavii şefului şi nu îşi pot arăta adevărata lor valoare.

Am încetat acum câteva cărţi să caut informaţii despre autorii publicaţi de Codecs înainte să încep să citesc, asta pentru că ştiam că oricum am în faţă un text valoros. Însă de data aceasta pe Dean Williams nu l-am căutat nici după ce am terminat de citit deci nu v-aş putea spune prea multe despre experienţa lui şi premiile pe care le-a luat. Ce vă pot spune, în schimb, este că, la fel ca în cazul lui Manfred Kets de Vries, am închis cartea cu ciudă. Cu ciudă că avem resurse dar nu ne folosim de ele. Nimeni nu s-a născut învăţat însă refuzăm cu obstinaţie să ascultăm şi alte variante decât cele personale.

[Citește mai departe pe dazzle.ro]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Leadership

Titlu: Leadership
Autor:
Rating:
Editura:
Traducere:
Numar pagini: 375
ISBN: 978-973-8060-85-3


“Şiiii... iată-ne ajunşi din nou la oameni”. Dacă aş vrea să fiu foarte concisă asta ar fi tot ce aş scrie despre cartea lui Manfred Kets de Vries. Ai spune că după atâtea lucrări, studii, cărţi şi citate motivaţionale, managerii/ liderii au înţeles că nu există organizaţie fără oameni. Ai spune, la fel, că după cele menţionate mai sus, liderii şi-au dat seama că nu poţi conduce bazându-te numai pe sisteme, cifre, rapoarte şi statistici şi că pentru a fi buni conducători trebuie mai întâi să fie exact ceea ce încearcă să evite cei mai mulţi dintre ei: oameni.

Dar de Vries ştie că unii se lasă convinşi mai greu aşa că “îşi alege ca punct de atac interfaţa dintre managementul internaţional, psihanaliză, psihoterapie, teoria cognitivă şi psihiatria dinamică”. Dacă încă credeţi că e un fleac, chiar şi după aceste cuvinte care îţi sar în ochi de pe prima pagină a cărţii, va mai spun că însuşi autorul spune că urmează să citim un John Maynard Keynes cu a sa “stiinţă dezolantă” combinat cu “imposibila profesiune” a lui Freud.

[Citește mai departe pe dazzle.ro]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Cum poți deveni Coach?

Titlu: Cum poți deveni Coach?
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2008
Numar pagini: 228

Aţi fost vreodată la un psihoterapeut? Dar la un coach? Poate că nu aţi simţit niciodată că aţi avea nevoie, însă aveţi un prieten care se ocupă cu asta şi aţi povestit cu el vreodată. Dacă nu, atunci e musai să o faceţi!

Coach-ii sunt oameni speciali fiindcă îţi rezolvă problemele fără să îţi ofere soluţii. Nu îţi dau de mâncare niciodată, însă te învaţă să pescuieşti. Nu îţi spun cum ar trebui să gândeşti, nu te judecă, deşi uneori ar fi cele mai în măsură persoane să facă asta. Te ajută fără să te facă să te simţi prost sau mai puţin profesionist decât eşti şi nu au pretenţia că ar şti să facă lucrurile mai bine decât tine. Ei doar întreabă. Iar tu găseşti răspunsuri de care nu ştiai că eşti capabil.

Coach-ii produc schimbări. Nu schimbă oameni, însă mai toţi oamenii ce apelează la serviciile lor aleg să se schimbe. În bine.

Cartea lui Cardon este scrisă cu mult bun simţ. Nu e neapărat o carte uşoară, însă are o structură foarte simplă, uşor de urmărit şi care va plăcea în special celor axaţi pe lucruri practice. Trece repede prin teorie şi acordă suficient de multe pagini unor tehnici pe care fiecare dintre noi le poate aplica din ziua 2. În plus, la sfârşitul cărţii, puteţi găsi o bibliografie mai mult decât suficientă pentru a începe un drum care nu vă va schimba doar vouă viaţa, ci şi celor din jurul vostru.
[Citește mai departe pe dazzle.ro]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Coaching pentru lideri

Titlu: Coaching pentru lideri
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
ISBN: 978-973-8060-90-6

Cred că una din cele mai mari provocări în faţa cărora suntem puşi este aceea de a creşte constant; de a învăţa continuu şi de a căuta să ne dezvoltăm pe întreg parcursul vieţii. Iar faptul că la un moment dat ajungem într-o poziţie confortabilă nu ar trebui să ne facă să credem că am terminat de muncit cu noi înşine. Mi s-a părut evident acest lucru atunci când am aflat că, de exemplu, câţiva coach-i geniali de la noi fac la rândul lor şedinţe de coaching cu experţi din afară, iar ăsta este doar unul din cazuri. În acest context, cartea lui Graham Lee este binevenită, cu atât mai mult cu cât cărţile despre “cum să fii un bun manager” omit să discute aspectul important al dezvoltării personale a acestuia.

Unul din punctele de pornire al lecţiei lui Lee este acela că managerii tind să alunece înspre una din cele două extreme: fie urmăresc doar satisfacerea propriilor nevoi (“management sfidător”), fie se concentrează prea mult pe satisfacerea nevoilor organizaţiei (“management docil”). Ideal este un echilibru între cele două tipuri, ceea ce autorul numeşte “leadership autentic”, iar Coaching pentru lideri pune la dispoziţie, printre altele, o modalitate de ajunge cât mai aproape de acest echilibru.

Graham Lee introduce două concepte bazate pe psihologia experimentală, pe care le ambalează într-o formă destul de accesibilă, menite să abordeze atât partea practică dar şi cea psihologică a creşterii performanţei liderilor.

[Citeşte continuarea pe dazzle.ro]

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Einstein şi arta de a naviga

0Spune

Probabil că ştiţi şi voi cum e de cele mai multe ori la noi: managerul-proprietar al afacerii conduce toată firma, ia decizii, mai face şi câte o angajare, identifică probleme, găseşte soluţii, face planuri, apoi dă comenzi, iar angajaţii se supun. Adică avem unul dintre cele mai puţin eficiente modele de management. Probabil că este chiar mai ineficient decât modelul în care managerul este pus acolo doar de formă, din cauză că era nevoie de încă o persoană pe scara ierarhică, în timp ce angajaţii se descurcă cum pot mai bine.

Dacă însă eşti manager şi îţi dai seama că ai apucat-o pe drumul de mai sus, cursul acesta de leadership modern îţi va fi foarte de folos. La fel cum îţi va fi şi dacă ai fost promovat şi de o lună- două nu prea îţi dai seama ce trebuie să faci în noul post. Cred, de fapt, că primul pas important este să îţi dai seama că “director” nu înseamnă neapărat “administrator” ci în mare măsură înseamnă “lider”.

Şi trebuie să recunosc că nu am mai văzut o modalitate de genul celei pe care o folosesc Anne de Graaf şi Klaas Kunst pentru a preda leadership-ul, influenţaţi fiind, probabil, de bogata lor experienţă în Analiză Tranzacţională.

[Citeşte continuarea pe dazzle.ro]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Resursele umane în ecuaţia profitului

Titlu: Resursele umane în ecuaţia profitului
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2010
Traducere:
Numar pagini: 339
ISBN: 978-973-571-836-7

Tom Peters spune de multe ori un lucru banal la prima vedere: It"™s the peole, stupid!, parafrazând o idee a unui strategist american. Înseamnă, roughly speaking, că oamenii sunt cei care contează (într-o afacere, să spunem), că la ei ar trebui să ne gândim în primul rând. "Desigur", ar spune mulţi manageri, "oamenii sunt cei mai importanţi, eu pun întotdeauna clienţii pe primul plan."

Aşa ajungem la cartea lui Jeffrey Pfeffer. El atrage atenţia că primii oameni la care ar trebui să se gândească managerii sunt de fapt angajaţii, nicidecum clienţii. Iar aceasta pentru că angajaţii mulţumiţi fac compania să meargă mai bine. Practic, el demonstrează că există o legătură foarte strânsă între felul în care firmele îşi administrează oamenii şi rezultatele economice obţinute.

Ce condamnă Pfeffer? [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro