Convorbirile Antoanetei Ralian cu Radu Paraschivescu reprezintă o incursiune în biografia traducătoarei, cu tot ce înseamnă ea - întîmplări, personaje, valori -, și, de asemenea, un portret captivant.
[Citeste tot Articolul]
Profit de acest prim, mic paragraf pentru a vădi câteva săpuneli mai degrabă interne. De câteva recenzii încoace, pe ici pe colo, mă străduiesc să nimeresc un oarecare grad de generalitate, cu păreri "obiective" şi calificative socotite, ambiţie explicabilă altfel prin locşorul meu neconsacrat dornic de faimă şi bani şi să moară duşmanii. Pe internet mai puţin, dar prin presă lumea pare să aibă acelaşi tic: în scris se aplică un ciudat principiu stoic conform căruia generalitatea dă probabilul, iar probabilul e cea mai bună aproximare a adevărului. Aşadar, recenzii adevărate - dulce criticism, asta ţi-o doresc. Azi, mă voi separa provizoriu de această "raţiune pură" (deşi, dacă scormonim, găsim public reason - iată şi mai potrivit, deşi unii mă vor certa că înseamnă până la urmă acelaşi lucru), raţiune care are aerul că "anunţă" atunci când, de fapt, (doar) "opinează". Şi voi face asta printr-un text de-o grozavă subiectivitate. Aşadar, s-a dat liber la mine la serviciu verbelor şi pronumelor la persoana I singular. Oh, dulce singular!
Domnule, mie-mi place şi nu-mi place Radu Paraschivescu. Să vă zic întâi de ce îmi place, şi trecem spre sfârşit la secţiunea cu probază. Balul fantomelor e un roman de revenire a autorului în sectorul Râsului lumii. Spun re-venire, amintindu-mi de insolitul Cu inima smulsă din piept, o tentativă (nu ştiu "reuşită", dar "sesizabilă" sigur) de a neglija pentru câteva sute de pagini umoristul Paraschivescu.
Copyright ©2011 Bookblog.ro