Gentlemeni

0Autor: Klas Ostergren
Rating:
Editura: Niculescu
(ediţia în limba engleză)

Încercând să prind semnificaţiile unei cărţi în cele cîteva pagini ale unei recenzii, simt o anumită mirare faţă de cum este posibil să reduc atîtea sute de pagini şi să uit fără îndoieli aproape tot din ceea ce autorul a considerat edificator în cartea sa. Desigur că aici operează raţiunea care stabileşte lucrurile mai importante, care alege din grămada de idei şi frumuseţi ale operei pe cele cu valoare de arhivă, dar nu ştiu de ce mă urmăreşte stupefacţia unei tocilare care a abandonat studiile în primul an de facultate. Tipa luase toţi anii de liceu numai note mari fiindcă avea o memorie vizuală foarte bună şi era în stare să reproducă până la o carte pe dinafară. Numai că la facultate i s-au cerut brusc câte 50 de cărţi pentru un examen. Toceala era imposibilă şi, prin urmare, a fost nevoită să se lase de genul acela de facultate. Dilema ei continuă să mă urmărească şi azi. Cum aş putea condensa sutele de pagini ale unui roman în doar câteva! Nu cumva tocmai ce elimin este şi lucrul cel mai important. În fond autorul filtrează realitatea cu sita lui de căutător de aur şi îmi prezintă opera sa precum un bijutier vestit din Amsterdam. Nu sunt mulţumit, propria mea memorie nu-i poate vizualiza întreaga operă aşa că procedez cu ea precum minerul scriitor de la început. Filtrez din tot aurul său doar bucăţile de diamant. Apoi încerc să-mi vând marfa mea mai departe. Şi tot aşa. Altul va filtra la rândul lui cele spuse de mine şi va găsi un cuvânt de laudă sau de denigrare. Totuşi va fi conştient că filtrele mele nu vor fi şi cele pe care le-ar folosi pentru a discuta aceeaşi operă aşa că judecata va fi doar pentru diamantele selectate de mine, nu şi pentru opera în sine discutată iniţial. Cel puţin aşa ar trebui să meargă circuitul cultural. Vai de cei ce confundă un articol critic cu Judecata cea Mare asupra operei. Filtrele noastre critice sunt totdeauna imperfecte în faţa operei. Autoritatea critică se câştigă evident atunci când se primeşte o reacţie de apreciere în urma străbaterii discursului critic. Lipsa autorităţii se traduce prin formule negative. Toate aceste truisme sunt poveşti de dincolo de lectură. De ce avem oare nevoie de autorităţi critice când pur şi simplu am putea citi opera? Am scăpa evident de toată această fragmentare, dar ne-am trezi în dilema de început a oricărui critic: condensarea.

1. Ceva despre carte

[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!