Titlu: O plimbare în pădure
Autor: Bill Bryson
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Marius-Adrian Hazaparu
Numar pagini: 288
ISBN: 978-973-46-5126-9

Doi prieteni care nu s-au mai văzut de câțiva ani se hotărăsc să străbată Appalachian Trail împreună. Unul dintre aceștia se pregătește de călătorie citind despre modurile în care s-a murit pe traseu de la inaugurarea acestuia, iar celălalt, mâncând cât mai multe dulciuri.

Pe când mi se părea că voi ajunge să fac drumeții pe toate continentele, nu aș fi băgat în seamă memoriile de călătorie, specie în proză formată, aparent, din măruntele dorințe ale scriitorilor întorși din excursii de a-ți arăta cum, dacă te-ai nimeri vreodată prin aceleași locuri, s-ar dovedi că percepția ta defectuoasă te ține la o distanță sigură de orice aventură sau revelație. Între timp, ca urmare a unor drumeții cam solicitante, mi-am dat seama că îmi place să citesc despre chinurile altora pe trasee pentru care și-au supraestimat forțele. Așa că nimic nu m-ar fi putut tenta mai mult decât dezvăluirea de pe coperta a patra a volumului O plimbare în pădure, conform căreia planul lui Bill Bryson și al prietenului său, Stephen Katz, de a străbate unul dintre cele mai lungi trasee montane din lume eșuează din unele puncte de vedere pe care autorul le privește drept inesențiale.

Documentarea cu privire la toți drumeții de pe Appalachian Trail care au fost atacați vreodată de urși negri sau grizzly și la modalitățile (nu foarte sigure) de a preveni un asemenea inconvenient, achiziționarea echipamentului necesar unei drumeții de trei-patru luni, primul contact cu un vechi și nu foarte bun prieten care se oferă să-l însoțească și apoi săptămânile de călătorie pe traseul montan sunt descrise de Bryson cu doze de umor intercalate atent unor informații despre floră, faună, geologie și condiții meteorologice, suficiente pentru a oferi o imagine clară a zonei cititorilor care nu au ajuns niciodată în America de Nord. În plus, o parte a cărții se ocupă de întâlnirile deseori bizare dintre cei doi protagoniști și alți drumeți, dar și de pauzele făcute în câteva orășele turistice aflate în apropierea traseului, unde Bryson adună informații și povești de la localnici, iar Katz se străduiește, aparent, numai să se îndoape și să prindă măcar un episod din Dosarele X (toate astea se petrec în 1996).

Dacă Bryson nu suportă veșnicele dialoguri despre echipamente sport (în stilul: „Și ce te-a făcut să cumperi un rucsac Gregory?”, întrebare la care nu există un răspuns corect) și reacționează destul de urât în discuțiile cu indivizii greoi la minte, Katz se dovedește de multe ori personajul îndelung răbdător – cu toate că, într-o poveste de groază, ni se dă de înțeles că ar fi primul sacrificat. În refugiile insuficiente de pe traseu, înghesuiala îi face pe mulți dintre drumeți irascibili și înclinați să-i disprețuiască pe aceia care sunt de mai puțin timp pe munte sau care nu vor cu tot dinadinsul să parcurgă traseul integral. „Integraliștii” sunt studiați de Bryson ca un soi de creaturi mitice, cu mult mai tinere și mai tenace decât el.

Mă așteptam, în mod naiv, ca traseul montan să fie părăsit doar în situații de urgență – epuizarea resurselor alimentare, vreun accident. Bryson și Katz, însă, poposesc la câte un motel după câte 5-7 nopți petrecute pe munte, fără să considere că trișează. Apoi, după mai bine de o lună, cei doi iau o pauză mai îndelungată: Bryson se întoarce la familie, iar Katz acceptă un job temporar în construcții. De unul singur, autorul face o excursie pe Greylock, cel mai „literar” munte din lanțul Apalașilor – considerat astfel fiindcă Melville, Hawthorne și Edith Wharton au locuit în zonă. Spre toamnă, cei doi își reiau călătoria doar pentru a constata că bătrânețile i-au ajuns din urmă.

Ecranizarea volumului, cu Robert Redford și Nick Nolte în rolurile lui Bryson și Katz, va ajunge pe marile ecrane la toamnă. Probabil că sunt foarte multe moduri de a rata un asemenea film, de a pune prea mult accent pe miza educativă a cărții sau pe latura ei emoțională, dar, deocamdată, mă aștept la un rezultat mulțumitor din partea dinozaurilor cinematografici.

• Plusuri

  Cartea poate fi citită atât ca o poveste despre doi excentrici reticenți în fața propriilor limite fizice, cât și ca un fel de ghid de călătorie lipsit de fotografii.

• Minusuri

  Bryson tinde uneori să abuzeze de sarcasm, pentru că știe că-i stă bine și că, astfel, evită să devină obositor printr-o aglomerare de informații inutile cititorilor care nu plănuiesc să ajungă pe traseu în viitorul apropiat.

• Recomandari

  Celor pasionați de drumeții și natură, care vor să afle mai multe despre traseul montan de peste 3400 de kilometri din perspectiva unui scriitor preocupat de eforturile de conservare a florei și faunei locale.