Cu toţii suntem ȋnsufleţiţi de iubire. Ne iubim pe noi ȋnşine, pe cei apropiați nouă, iubim o idee, un Dumnezeu, o ţară, un ideal. Credem că iubirea ar trebui să ne facă mai umani, mai buni, mai deschişi. Personajele acestei cărți ȋnsă ne arată o altă faţă a iubirii, o iubire pentru care sunt dispuse să sacrifice şi ultima lor fărâmă de umanitate.
[Citeste tot Articolul]
Primul roman al lui J. S. Foer este o dezvoltare a tezei sale de licenţă în... filosofie. Nu lăsaţi amănuntul ăsta să vă descurajeze: citind cartea din întâmplare, nu l-aţi fi ghicit niciodată.
[Citeste tot Articolul]
(ediţia în limba engleză)
"Întreaga lui viaţă Ira căutase o cale de a nu ucide pe cineva. După ce s-a întors acasă din Iran, toată viaţa lui a fost o strădanie de a dezamorsa acea pornire violentă." Ira Ringold (sau Iron Rinn, pe numele său "de scenă") - actor amator, amant focos, puţin mitoman, evreu susceptibil şi degrabă săritoriu la harţă ideologică, a crescut şi s-a format fără a se fi "bucurat" de modelul îndrumător sau de opresiunea autorităţii paterne. Unii şuşoteau că dramatica lui soartă s-ar putea să i se fi tras chiar de la asemănarea izbitoare (accentuată odată cu anii) cu vizionarul preşedinte Abe Lincoln, al 16-lea la număr în istoria SUA.
Ai fi zis că din întreg Decalogul biblic, strămoşesc, Ringold îşi alesese să se dedice - el, ateul convins - taman poruncii celei mai dificile: Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi. Eşuase din fragedă tinereţe la să nu ucizi. Îşi făcuse şi chip cioplit şi anume, din "progresismul" comunist. De fapt, păstra cu sfinţenie o întreagă galerie de chipuri cioplite cărora li se închina: Marx, Stalin, lideri sindicali locali & Abraham Lincoln. Pe care-l interpreta (imita) fidel şi în mod gratuit pe la diverse festivităţi şcolare sau la adunări populare. Ira se convertise la credinţa sovietică în primul rând fiindcă aceasta era interzisă în Statele Unite. Îl înfuria "principiul" libertăţii cu porţia. Libertatea WASP. Eroul lui Roth e, mai precis, reminiscenţa tristă a trecutelor zile revoluţionare, din zorii secolului al XX-lea, când individul uman mai aspira la schimbare "în chip programatic, naiv, nebunesc şi de neiertat, subestimând capacitatea omenirii de a schilodi cele mai nobile idei, transformându-le într-o farsă tragică."
Mare păcătos, orişicât! Căci (nu voi dezvălui "din casă", dar...) nu trăia cât era ziulica numai mestecând discursuri politice, ruinând sistematic prin combustiile sale instantanee seratele organizate cu migală de pedanta sa nevastă. Era, în acelaşi timp, şi "o mare conştiinţă socială asortată cu un mare apetit sexual. Un comunist cu conştiinţă şi un comunist cu sculă."
[Citeste tot Articolul]
Simetria de temut urmăreşte aceeaşi obsesie creatoare a scriitoarei Tracy Chevalier de a se inspira din fapte reale - de această dată Tracy Chevalier alege ca pânză pe care să-şi "creioneze" personajele, lumea britanică aflată în plin tumult din cauza Revoluţiei franceze, potenţând importanţa unui celebru poet şi tipograf al vremii, William Blake, susţinător al liberului arbitru şi al gândirii descătuşate de idei impuse, într-o perioadă marcată de autoritarism monarhic şi ignoranţă.
Însă, personajul principal nu este, aşa cum v-aţi putea aştepta, poetul rebel al Londrei, ci familia Kellaway, mutată din ţinutul rural al Dorsetshire-ului în agitata "metropolă" londoneză, a cărei viaţă spectaculoasă este resimţită de fiecare membru al familiei într-un alt fel: de la mrejele circului, la spaimele smogului în timp de noapte sau la mirajul râului Tamisa şi a activităţilor meşteşugăreşti din "suburbii". [Citeste tot Articolul]
Doamna si licornul se înscrie în seria romanelor de reconstituire istorică, aşa cum am fost obişnuiţi de scriitura lui Tracy Chevalier. De această dată, inspiraţia scriitoarei porneşte de la misterioasele tapiserii păstrate azi la Muzeul Naţional al Evului Mediu Cluny, din Paris. Înfăţişînd simţurile umane metaforizate prin dialogul vizual femeie/licorn, tapiseriile devin centru al unei povestiri ce surprinde dramele umane regăsite în ierarhia medievală - de la nobili până la meşteşugari.
Romanul are în vedere reconstituirea unui Ev Mediu în care arta devine locul unde oamenii pot evada pentru a-şi trăi viaţa, dincolo de regulile şi tabuurile vremii. În acea lume, dragostea, sentiment aproape inexistent, sentiment interzis de normele vieţii de zi cu zi, devine licornul mult dorit de toate personajele cărţii. Este interesant de văzut cum destinul familiilor ce intra în contact cu tapiseriile, de la nobila familie Le Viste, până la familia de ţesători de la Chapelle este întreţesut asemeni iţelor din urzeală. Cu toate acestea, limitările vremii se impun, nu însă fără a permite o scurtă intruziune a culorilor în destinele terne ale personajelor. [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro