bookblog.ro

Un preambul cât un roman

Scris de • 7 August 2012 • in categoria

Titlu: 1Q84 (Volumul 1)
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2011
Traducere:
Numar pagini: 395
ISBN: 978-973-46-2006-7
Cumpara cartea

Volumul prezintă începutul unei noi lumi în stil Murakami, o Japonie contemporană ce își dezvăluie anomaliile, pe măsură ce personajele principale devin tot mai ciudate – totul sub influența nefastă a lunii

It’s a Barnum and Bailey world,/Just as phony as it can be,/But it wouldn’t be make-believe/If you believed in me. - sub apăsarea acestor cuvinte se deschide romanul 1Q84 , în care Murakami și-a rafinat tehnica fantasticului subtil, abordând însă și note de tragic și macabru. Totul pare nelalocul lui încă din primele pagini în care personajele, parcă mai ciudate ca niciodată, sunt prezentate. Astfel, Aomame o tânără frumoasă și atletică omoară un necunoscut printr-o metodă inventată de ea, iar Tengo, un profesor de matematică și scriitor-fantomă, acceptă o propunere periculoasă din partea editorului cu care face echipă.

1Q84 este o astfel de lume, în care inexplicabilul este posibil, ba chiar plauzibil și se lasă descoperit printre secte izolate în munți, fetițe oprimate, un roman mult prea bine scris de o tânără dislexică (Fukaeri) și misterioși Oameni Mici. Acțiunea se petrece, de altfel, în 1984, însă pentru Aomame acest an pare să fie mai puțin real decât anul 1Q84, an inventat parcă de o realitate alternativă, la care numai ea are acces. Însă nimic nu este ceea ce pare a fi, iar cititorul este cuprins de aceeași senzație de neputință și confuzie, ca cea a personajelor construite în fața ochilor săi.

Murakami dezvoltă în pas lent această narațiune, insistând pe detalii cu acuratețea unui chirurg, arătându-și cu și mai multă precizie obsesia pentru cultura occidentală și produsele sale – de la rafinamentul jazz-ului până la moda de lux. Iar ceea ce doar se insinua în La capătul lumii, în țara aspră a minunilor este acum dezvoltat cu precizie – un fantastic al tenebrelor, al unor crime violente și o nevoie de a explora latura viciată a umanității, fără cenzuri ori rețineri. Nu este nici pe departe la fel de scabros ca un Palahniuk, însă este prima dată (dintre toate romanele sale citite de mine și nu sunt puține la număr) când pare să înlăture „ceața” și să descrie astfel de fapte cât se poate de realist.

De asemenea, construcția romanului întărește atmosfera de thriller fantastic, fiecare capitol reprezentând alternativ perspectiva lui Aomame și a lui Tengo, ce își dezvăluie personalitățile puțin câte puțin, lăsând loc cititorului pentru a intui conexiunile dintre cei doi. Laitmotivul lumilor paralele pare să fie cheia misterului, însă acest prim volum este doar începutul. Cine știe ce surprize ne așteaptă mai încolo? Însă ceea ce este sigur, este că nu trebuie să scăpați nimic din vedere, pentru că va avea, cu siguranță, o logică în dezlegarea ițelor. Nici un detaliu nu este de prisos.

Aștept cu nerăbdare continuarea (am început volumul II, de altfel) pentru că exista și alte teme recurente cu care Murakami se joacă precum influența lunii sau dedublarea ce sunt încă neclare, iar legăturile intertextuale cu romanul clasic al lui Orwell trebuie să apară (evident, pe lângă titlul-tribut). Până atunci, să ne mai delectăm cu acest preambul intens!

  • Plusuri

    Firul narativ și minuțiozitatea detaliilor, complexitatea personajelor

  • Minusuri

    Pasul încet al desfășurării acțiunii s-ar putea să devină plictisitor, dacă nu sunteți captivați de roman din primul moment

  • Recomandari

    Celor ce apreciază realismul magic, chiar și în formele lui mai sumbre

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Alina spune:

    Eu tocmai l-am terminat de citit:) Am asteptat cu nerabdare acest roman care este inteligent scris, cu imaginatie si desi “atinge” motivele preferate de Murakami, nu cade in patima manierismului. Totusi, desi mi-a placut la inceput, pe la jumatatea ultimului volum am inceput sa-mi pierd rabdarea. Nu are poezia din Dans dans dans, nici realismul din Padura norvegiana, ci incepe sa aduca cu un roman politist oarecare. Unele secvente se repeta obsesiv (aminitirile din copilarie ale lui Aomame si ale lui Tengo), in timp ce parti care care puteau fi dezvoltate mai frumos, ramin aproape schematice. Nu mi-a placut nici capitolul cu sfirsitul detectivului. Scenele au fost asa de cinice si de crude incit au facut ca deznodamintul cartii sa mi se para antipatic si nemeritat pentru cele doua personaje principale. Am evitat sa desconspir mai mult, de asta ma exprin lapidar:) Oricum, Murakami ramine unul dintre preferatii mei si m-as bucura tare mult sa fie tarduse si alte volume.

    raspunde

  2. Alice spune:

    Acum ma avant in partea a treia, chiar sunt curioasa cum se va termina, mai ales citind comentariul tau :) Pentru mine 1Q84 e un fel de “nou stil” Murakami, rezultat din combinarea celor mai bune motive ale sale. Am auzit pareri impartite, insa, si e drept ca putea fi scris mai concentrat, dar nu il vad neaparat ca pe un minus.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro