Titlu: Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni
Autor: Cosmin Leucuța
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2025
Numar pagini: 168
ISBN: 978-973-50-8501-8

Cosmin Leucuța revine cu un volum de proză scurtă care nu doar că își poartă titlul ca pe o declarație, dar îl și confirmă, povestire cu povestire. Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni e o colecție de opt texte, fiecare funcționând ca o lume în miniatură, în care realitatea este întoarsă pe toate părțile, testată, disecată, demascată. Cititorul nu e menajat, dar nici abandonat. Leucuța îl ține aproape, chiar și atunci când lucrurile devin incomode.

Ce reușește autorul în acest volum este, înainte de toate, un exercițiu de intensitate. Povestirile sunt scurte, dar concentrate. Niciuna nu se pierde în descrieri de umplutură sau în exerciții stilistice gratuite. Totul e acolo cu un scop. Fiecare replică, fiecare detaliu, fiecare imagine contribuie la tensiunea generală, la atmosfera apăsătoare, dar vie. Scriitura e tăioasă, cu un nerv cinematografic care aduce aminte pe alocuri de dialogurile tensionate din filmele lui Tarantino. Și nu e o exagerare.

Tematic, cartea pendulează între realismul dur și absurdul care bântuie viața cotidiană. Avem personaje puse în situații limită, toate apăsate de o lume care minte prin tăcere, prin convenții, prin așteptări sociale. Uneori minciunile sunt mici, alteori sistemice. Uneori sunt personale, alteori culturale. Dar toate dor, și toate ne privesc.

Povestirea care dă titlul volumului, Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni, este una dintre cele mai profunde. O întoarcere în satul copilăriei, dar văzut prin lentila lucidității adulte. E un text cu greutate emoțională, dar fără patetism. Aici, Leucuța mizează pe contrastul dintre amintire și realitate, dintre idealul de demult și deziluzia de acum.

O altă povestire memorabilă este „A fost al mamei mele”; cu accente horror, dar și cu o doză de simbolism care se lipește de cititor. E o poveste despre moșteniri grele, traume și ceea ce lăsăm în urma noastră fără să vrem.

Deși sunt povestiri diferite, cu subiecte și tonalități variate, volumul are o coerență internă remarcabilă. E limpede că Leucuța a lucrat cu grijă la această carte, că a făcut selecția nu doar pe criterii de calitate, ci și de impact tematic și echilibru narativ. Cartea nu e „un mozaic”, cum se mai spune despre volumele de proză scurtă, ci mai degrabă un șir de ecouri care se completează, se întăresc reciproc și formează împreună un mesaj puternic.

Un alt punct forte este stilul sobru, dar expresiv. Autorul are acea rară capacitate de a scrie apăsat fără să pară că forțează nota. Nu sunt metafore flamboyante, nu e lirism de vitrină. Totul e bine țintit, clar, dar nu lipsit de profunzime. Este un stil matur, stăpânit, în care fiecare cuvânt își are locul.

Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni este o carte care te provoacă, dar nu te respinge. Te doare, dar nu gratuit. E o carte care te privește în față și îți spune: asta e lumea în care trăim, poți să te uiți sau să întorci capul. Și nu, nu e o lectură ușoară, dar e una profund satisfăcătoare pentru cititorul care vrea mai mult decât o poveste frumoasă. Vrea adevăr. Chiar dacă doare.

Dacă aș putea nota cu mai mult de 5 stele, aș face-o fără ezitare.

Text scris de Stella Popa.

• Plusuri

  O carte de excepție.
  Un autor care scrie cu un curaj literar rar.
  O experiență de lectură care nu se uită.