Titlu: Tot ce este
Autor: James Salter
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2019
Traducere: Radu Paraschivescu
Numar pagini: 311
ISBN: 978-606-779-577-6

Trebuie să recunosc că, în ultimul timp, am început să am o preferință vădită pentru romanele lente, lichefiate, în care se trezesc emoțiile mărunte, inerente unei existențe ordinare, or vorba clasicului: diavolul se ascunde în detalii. Împinsă de această curiozitate și dorință de a gusta savoarea zilelor simple și a trăirilor curente, am întins mâna după romanul Tot ce este, semnat de prozatorul James Salter și tradus impecabil de Radu Paraschivescu, în 2019, în colecția Raftul Denisei  de la Humanitas Fiction.

Avându-l în centrul acțiunii pe Philip Bowman, proaspăt revenit din cel de-al Doilea Război Mondial, romanul explorează stările sale cotidiene, de la căsătoria eșuată cu Vivian, o femeie anostă și de neînțeles pentru mine, și până la activitatea sa de editor într-o editură mică. Întreaga narațiune este centrată pe traiul americanilor de după cea mai mare conflagrație a secolului, cititorul primind o retrospectivă clară a timpului care parcă a înghețat. Bowman, de-a lungul istoriei sale, se maturizează, devine pregnant și își consolidează statutul, rămânând însă un om incert.

Rănit în propriul orgoliu, dar cu o doză sănătoasă de vigoare, acesta se îndrăgostește de Enid Armour (am întrezărit o frumoasă anagramă, cu referință la dragostea în franceză „amour”), o femeie pentru care mariajul propriu a semnificat doar o conveniență, o stare de apatie dusă până la absurd. Conjunctura lor este, astfel, fulminantă. Își trăiesc pasiunea în Londra, Sevilla sau Paris, absorbindu-se și despărțindu-se într-un soi de dans lent fără finalitate și fără pic de logică.

Totuși, romanul lui Salter nu este doar despre regăsirea lui Bowman sau despre faptul că acesta se perindă prin cele mai îndepărtate colțuri ale rațiunii sale, amintindu-și fapte, locuri și oameni. Este, mai degrabă, un soi de cronică a personajelor secundare, care, per ansamblu, formează un fundal propice istoriei. Fie că este vorba despre un editor care se îndrăgostește de o femei cu nimfomanie, ascunsă în carapacea unei soții ideale sau de o tânără Lolita care leagă fire de tandrețe cu un bărbat trecut de prima tinerețe – eroii lui Bowman sunt o reflectare clară a faptului că viața este o scenă de teatru.

„Cât despre cum arăta partea nevăzută a vieții lor, cine poate spune? Era năzuroasă sau stătea goală pe genunchii lui, cum făceau copii patriarhilor, cu pântecul gol, cu rotunjimea șoldurilor? (...) Marea foame a trecutului era a mâncării, nu era niciodată mâncare de ajuns și majoritatea oamenilor ajunseseră subnutriți sau mureau de inaniție, însă noua foame era cea de sex, fără de care se ivea același spectru al foamei.”

Sinceră să fiu, de-a lungul lecturii am întrezărit vagi similitudini cu maniera în care Proust și-a construit vestita capodoperă „În căutarea timpului pierdut”, deoarece și în Tot ce este avem o lentoare a vremii, o scurgere densă a clipelor. Personajele lui Salter trăiesc încet și dispar subit, murind în solitudine, punându-și capăt zilelor sau căzând într-o dizgrație. Nici viciile nu trec neobservate de penița autorului, Salter amestecând stările și vorbind cu nonșalanță despre sexualitate neînțeleasă, despre adicție pentru virtuți pământești, despre regrete și despre nevoia de a rămâne neînțeles în relațiile conjugale.

„- Nu suntem în relații foarte bune. Mă tem că nu prea am înțeles termenii căsniciei.

-Care sunt?

-Că el o să caute mereu o altă femeie, iar eu o să-ncerc să-l împiedic. E plictisitor. ”

Trebuie să menționez că Salter nu se citește ușor. Deși stilistica sa este simplă, abundența detaliilor, a ideilor fragmentare, revenirea la tot soiul de flash-uri, amintirile care se perindă și referințele la secundarii istoriei, toate te poartă încet de-a lungul lecturii, ținând atenția bine pusă în priză. Totuși, cred că scopul acestui roman a fost anume acesta: să dăruiască cititorului o experiență de lectură densă, fără exclamații și salturi emoționale mari, o lectură în care simplitatea și ordinarul au devenit fundamentul.