bookblog.ro

Teatrul intim al ruşinii

Scris de • 4 May 2012 • in categoria

Titlu: Mai bine mor decât să spun! Ruşinea
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 240
ISBN: 978-973-707-587-1

Ruşinea de-a fi vulnerabil, ruşinea de-a fi evreu, ruşinea de-a fi neiubit, ruşinea de a fi sărac, ruşinea de-a fi pe locul doi, ruşinea de-a fi imigrant, ruşinea de-a fi gras, ruşinea de a te rata, ruşinea de-a fi stigmatizat, ruşinea erotică...

Dar voi cu ce aţi completa lista aceasta propusă şi rezolvată de psihiatrul francez Boris Cyrulnik în volumul său intitulat ,,Mai bine mor decât să spun’’? Fără îndoială, toţi încercăm ruşinea de noi înşine în câteva momente ale vieţii, cel puţin. E legea firii şi un pic de ruşine (citeşte - cenzură morală) este constructivă în multe din situaţiile cotidiene. Dar ce ne facem când ruşinea ne subjugă, ne devorează şi mai ales când ne este indusă prin contaminare de către mediul familial sau de către societate? Amintiţi-vă cazurile copiilor brazilieni săraci locuind în ,,favelas’’, de urmaşii emigranţilor, de fiii naziştilor, ai puşcăriaşilor sau de aceia ai alcoolicilor. Lor de ce le-ar fi ruşine de fapte pe care nu le-au comis?

Despre aceste aspecte şi nu numai despre ele, putem afla lucruri inedite din acest volum motivaţional în fond, dar fără a deveni unul excesiv. Există o oarecare dificultate în a defini ce este ruşinea, atâta vreme cât cauzele ei rămân multiple, iar ea prinde forme diferite de la individ la individ. În linii mari, aş sintetiza pentru voi următoarea definiţie operaţională aici: ruşinea este sentimentul de teamă că eşti defavorabil judecat de ceilalţi. Atunci, ruşinea nu există în absenţa privirii celuilalt. Spre exemplu, o femeie resimte o oarecare ruşine când se dezbracă în faţa medicului sau a unui bărbat necunoscut, dar nu-i este ruşine cu ea singură în cada de baie.

Formele psihosomatice pe care le îmbracă ruşinea le cunoaştem îndeobşte: înroşiri, tăceri, timidităţi, febrilităţi, retrageri, evitări, interiorizări şamd. După cum afirmam deja, o picătură de ruşine este binevenită, constructivă, dar excesul trebuie identificat în privinţa cauzelor şi rezolvat. Vestea bună este că mulţi dintre marii ruşinaţi ai omenirii au ajuns campionii ei. Pentru că se întâmplă ceva mirabil: ruşinea poate fi dată pe mândrie oricând prin ambiţie şi prin transfigurare în cazul unor indivizi. Astfel, studenţii săraci de altădată ruşinaţi de hainele lor ponosite ajung după un deceniu marii oameni de afaceri sau de cultură care povestesc cu mândrie privind spre trecut: ,,nu aveam bani decât de covrigi şi de o bere...’’. De unde putem deduce indirect că trebuie să ajungem să discernem între situaţiile câmd trebuie să ne fie ruşine cu adevăr şi între acelea când nu, în acest ultim caz noi fiind doar victimele unor autoproiecţii greşite.

  • Plusuri

    Stilul scriiturii se remarcă prin eleganţă, subtilitate şi prin metafore interesante.

  • Minusuri

    Este totuşi doar ,,încă un volum motivaţional’’.

  • Recomandari

    Unui public larg şi divers, precum largă şi diversă este şi paleta ruşinii.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. gabriela garlonta spune:

    “Rușinică”,rubrica de la “Cronica Cârcotașilor”ar putea fi un tablou și o scenă în Teatrul intim al rușinii.Aș prefera un spectacol fără decor.
    Pentru că suntem în “anul caragiale ” îmi amintesc o replică dintr-o comedie în două acte (1879),O noapte furtunoasă-Jupân Dumitrache lui Ipingescu…”dar nu vream să le spui cucoanelor ,( de coate-goale,bagabontul cu ochii zgîiți la cocoane)ca să nu le rușinez .Știi cum e Veta mea…rușinoasă.
    Ipingescu:Mi-e-mi spui?N0 știu eu?..”
    Un caz personal din trecut:m-am lepădat de trei ori de mine/dar mi-am păstrat trupul/să scriu pe el poezii concrete /și ,un caz personal din actualitate-scriu de foame!-dar, mai rușinoasă decât moartea prin inaniție mi se pare legea care permite avortul,uciderea unei persoane care nu a cerut să fie concepută dar este lepădată după bunul plac al celor ce o concep ..Și mi-e rușine de această Decepție descrisă plastic de Tudor Arghezi-“Unde să șed și unde să rămîi/Ca să-mi desfac vioara și să cânt?/De-ajung târziu sau de-am ajuns întâi/Nu mă găsesc la timpul meu că sunt.Dar ,”o noua fericire/mi se-așterne pe Psaltire”(tudor arghezii.mulțămită).Rar mai întâlnești copii cărora să le plenească obrazul de rușine după ce postează pe net filme de batjocură de ofensă sau de ocară cu victimele lor de obicei mai mititele ..Pierdută este ziua în care nu ai râs,spune un dicton francez .
    Dar,pe de altă parte se spune că, Iisus n-a râs niciodată!

    raspunde

  2. Carmen Țanu spune:

    Superba recenzie a cartii, mi-a trezit curiozitatea.

    raspunde

  3. anca giura spune:

    Mulţumesc, Carmen.:)

    Gabriela, e important să învăţăm când şi pentru ce să ne fie ruşine. Să nu confundăm borcanul mândrei de sine cu acela al ruşinii. Să ne mândrim cu ce trebuie şi să ne fie ruşine- moderat- atunci când trebuie, aşadar.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro