Titlu: Prea multă fericire
Autor: Alice Munro
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Ioana Opaiţ
Numar pagini: 311
ISBN: 978-973-606-600-166-3

Cartea Prea multă fericire cuprinde 10 povestiri în care sunt surprinse diverse ipostaze ale vieţii umane. Vei găsi personaje care au parte de probleme, dezamăgiri sau situaţii limită, peste care încearcă să treacă nu atât cu optimism, cât cu încăpăţânarea de a merge mai departe, în virtutea inerţiei. Exact ca în viaţă, ca fiecare dintre noi.

Este totuşi dificil să vorbeşti despre o carte de proză scurtă, deoarece povestirile respective pot să nu aibă absolut nimic în comun. În cazul de faţă, liantul este reprezentat de stilul de a scrie al autoarei, care mi se pare destul de greu de definit. Este cumva impersonal, rece, iar naraţiunea este umplută până la refuz de detalii nesemnificative, care pe mine mă obosesc îngrozitor.

Momentele majore sunt greu de recunoscut din cauza excesului de activităţi şi amănunte banale: personajul bea apă rece sau mănâncă o supă groasă ca budinca, are un păr buclat sau înfoiat, cu pistrui şi aluniţe, cu lungimea degetului de la picior mai lungă decât a altui personaj... Efectiv nimicuri care nu au nici o importanţă în contextul povestirii, şi care ar fi deranjat mai puţin dacă nu ar fi dat dovadă de atâta abundenţă.

Cartea poartă denumirea ultimei povestiri, în care protagonistă este o matematiciană, pe nume Sofia Kovalevski, de origine rusă, care a trăit între anii 1850 – 1891. Alice Munro o alege drept personaj central pentru cea mai importantă povestire a ei, păstrând în linii mari evenimente şi persoane reale din viaţa acestei femei.

Autoarea a fost impresionată de personalitatea acestei matematiciene, care a fost şi scriitoare. Iar munca ei totalizează zece lucrări de matematică şi fizică, precum şi o serie de scrieri literare. Însă pregnantă îţi rămâne în minte povestea de dragoste dintre Sofia şi Maksim. Deşi se iubeau profund, nici unul nu a reuşit să renunţe pentru celălalt la domeniul de activitate de care erau atât de pasionaţi.

Povestirile lui Alice Munro surprind viaţa umană în complexitatea şi totodată monotonia ei de zi cu zi. Iar dacă unele destine ţi se par lineare şi fără o direcţie precisă, vei putea să te gândeşti la faptul că nu toţi avem parte de poveşti de viaţă excepţionale, atipice şi spectaculoase. În acest sens, scriitoarea se apropie mai mult de omul obişnuit şi se îndepărtează de stereotipul personajelor care ies din comun.

Vreau cartea Prea multa fericire

• Plusuri

  capacitatea scriitoarei de a pătrunde în interiorul sufletului uman, surprinzând cele mai ascunse şi mai tulburătoare gânduri şi sentimente

• Minusuri

  excesul de detalii banale, care încarcă obositor naraţiunea

• Recomandari

  iubitorilor de proză scurtă şi celor care sunt atraşi de personajele “ca în viaţă”