Titlu: Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor
Autor: Aurora Liiceanu
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2015
Numar pagini: 344
ISBN: 978-973-46-5209-9

„Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor“ este prima carte semnată de Aurora Liiceanu pe care am citit-o. Întotdeauna am avut o reținere să mă apropii de scrierile ei deoarece am fost sigură că pe acestea nu le voi putea încadra la o categorie de mijloc, ci doar la unul dintre cele două poluri opuse. Fie mi-ar fi plăcut foarte mult, fie m-ar fi plictisit de la primele pagini. Lucru de altfel confirmat cu această lectură. Ceea ce mă bucură, este faptul că volumul Aurorei Liiceanu s-a încadrat în jumătatea pozitivă.

Volumul „Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor" conține o colecție de povești ale unor persoane de rând, intervievate de către Aurora Liiceanu în încercarea de a desluși felurile în care aceștia reacționează atunci când sunt puși față în față cu problemele vieții. Autoarea atinge subiecte pe care le întâlnim zi de zi la radio, la știri, în ziar și care ne uluiesc, ne provoacă admirație sau repulsie.

Copii care au copii, violență domestică, parteneri care se înșală unul pe altul fără rețineri, copii crescuți de bunici, copii abandonați, probleme la locul de muncă, conflicte cu vecinii. Fiecare dintre noi are problemele lui cu care se confruntă, care îl macină. Și fiecare dintre noi știe cel puțin o astfel de „poveste” despre cel mai bun prieten, despre colegul nostru. Pentru că omul de rând este setat să își descarce sufletul, să își împărtășească gândurile, să se destăinuie pentru a primi alinare sau soluții minune care îl vor scăpa definitiv de dificultăți.

Autoarea pune laolaltă poveștile bucureștenilor adunate prin intermediul unei linii telefonice, dar și istorisirile celor din mediul rural. Exemplele pe care Aurora Liiceanu ni le prezintă ne fac să reflectăm asupra vieții, asupra obstacolelor care ne-ar putea îngreuna traiul și a deciziile pe care le-am putea lua. Totodată suntem puși față în față cu întrebările: Eu oare cum aș fi reacționat? Oare aș reuși să fac față unei situații stresante care m-ar distruge atât fizic cât și psihic sau aș claca? Aș cere ajutorul cuiva sau aș ține totul în interiorul meu?

„Cu mama totul s-a lămurit definitiv. Mi-a scris, a văzut emisiunea și mi-a spus că eu am fost povara și rușinea vieții ei (ea a fost victima unui viol), iar eu am singura vină de a fi semănat cu respectivul și de a mă fi născut. În rest, m-am resemnat. Dumnezeu cu mine, toată viața am suferit de singurătate și voi muri cu acest sentiment în suflet”

Un astfel de exemplu este doar unul din multitudinea pe care le regăsim în prezentul volum. Uneori viața se dovedește a fi imprevizibilă, ca și în cazul fiicei de mai sus, dar singurul lucru pe care îl putem face e să sperăm la mai bine și să nu îngenunchem în fața problemelor și a suferințelor.

Un alt subiect des întâlnit în acest volum îl reprezintă copiii: copiii noștri, copiii altora, creșterea sau abandonarea lor, evoluția sau educarea lor, responsabilitățile părinților cu privire la soarta acestora.

„Unde sunt oare toate sloganurile “Safer sex” sau “Iubește cu grijă!” etc., care încearcă să convingă oamenii și mai ales tinerii că un copil “se așteptă”, că el este urmarea unei decizii? Un copil este dorit, și nu căzut din cer. Un copil dorit nu ajunge niciodată să îngroașe numărul aurolacilor. Un copil își are locul lui dinainte pregătit în viața părinților, în bugetul afectiv al părinților.”

• Plusuri

  Textul se citește ușor, Aurora Liiceanu folosind cuvinte și explicații pe înțelesul tuturor. De asemenea mărturisirile prezentate sunt educative și oferă un punct de vedere obiectiv asupra rezolvării lor.

• Minusuri

  Cu toate că volumul oferă o nouă perspectivă, analiza psihologică pe care autoarea o face este sumară.

• Recomandari

  Recomand acest volum tuturor cititorilor care doresc să arunce o privire asupra traiului semenilor săi sau celor care doresc să citească povești de viață mai puțin fericite. La sfârşirea lecturii, e posibil ca unii dintre noi să învețe să aprecieze mai mult ceea ce le oferă viaţa.