Titlu: Harta sentimentelor
Autor: Ana Merino
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2021
Traducere: Lavinia Similaru
Numar pagini: 256
ISBN: 978-606-33-7651-1

Un pastor violează o emigrantă și o tornadă îi retează capul. O femeie își omoară potențiala rivală, crezând că soțul său are o aventură. Un soț își ascunde obsesia pentru sex și își alimentează pasiunea într-un bordel de cartier. Vă par ciudate aceste combinații? Și aveți perfectă dreptate. Ciudat este cuvântul cel mai potrivit pentru a descrie amalgamul de emoții provocate de lectura romanului Harta sentimentelor de Ana Merino, tradus de Lavinia Similaru, în 2021, în colecția Clasici contemporani de la editura Litera. Dar haideți să începem cu începutul.

Autoarea Ana Merino îmi era cu desăvârșire necunoscută până la acest volum pe care îl putem percepe ca pe un roman sau ca pe o sumă de istorisiri într-o variantă rafinată de proză scurtă. Da, fiecare dintre istoriile acestui volum poate fi citită separat și, cu siguranță, va capta atenția publicului, dezvăluindu-i turnuri de subiecte demne de invidiat.

Pentru a înțelege cum se face că am citit acest volum în doar două zile, am decis să arunc o privire asupra biografiei autoarei. Ana Merino, născută în 1971, este poetă spaniol din Madrid, fiica renumitului José María Merino (novelist spaniol de mare succes). Actualmente este profesoară de scriere creativă și studii culturale la Universitatea din Iowa. Anume legătura cu scrierea creativă și cu procedeele de narațiune utilizate m-a făcut să absorb, la propriu, istoriile autoarei.

Încărcate de simbolism, de mistic, dacă vreți, povestirile din acest roman sunt despre oameni ca noi sau voi, oameni simpli cu destine complicate, oameni care formează o comunitate în care, însă, conviețuirea se ascunde în spatele unor aparențe. Habotnicismul se împletește organic cu desfrâul, devotamentul cu trădarea, sentimentalismul cu gândirea la rece. Proza lui Merino este un amestec de contraste, dintre cele mai diverse. Este de admirat tenacitatea cu care autoarea ne dezvăluie teme de actualitate majoră: cataclismele naturale și efectele lor asupra oamenilor, promiscuitatea feminismului și nevoia de a scăpa de sindromul impostorului într-o lume în care contează ce ai, nu ce dai.

Deși se resimte maniera hispanică de reflecție a lucrurilor, în care emoția prevalează în mod covârșitor, volumul este universal, globalizant chiar, deoarece istoriile acestea sunt atemporale și ies dincolo de limitele unei țări. Drama unei femei abuzate se poate regăsi atât în capitalism, cât și în socialism. Inechitatea la locul de muncă este la fel de dureros de traversat chiar dacă ești în Madrid sau la Moscova. Autoarea merge pe firul roșu al problemelor cu care ne-am obișnuit zi de zi, transformându-le însă în adevărate fabule, cu oameni pe post de animale. Fiecare personaj în parte ilustrează un viciu sau o virtute însă fără divinizare sau demonizare. Harta sentimentelor este o carte grea despre lucruri grele, o carte pe care, deși o citești rapid, o memorezi pe termen lung.

Am obligația morală să mă opresc asupra stilului autoarei, care parcă îmbină ceva de la Llosa, un pic de Vonnegut și nițică Care Santos, dar această observație este pur subiectivă și aveți tot dreptul să nu fiți de acord cu mine. Totuși, în ce putem găsi unanimitatea ține de maniera cu care autoarea își creionează personajele, le face umane, le portretizează în culori demne de Sin City, le scoate în fața judecății cititorului, care se va ciocni de faptul că reprezentarea clasică a binelui și răului nu mai este cea din trecut.

Harta sentimentelor este, pe bună dreptate, o carte despre societăți defectuoase și oameni care se compromit constant sau se luptă pentru un loc sub soare. Sunt ferm convinsă că Ana Merino se va înscrie ușor pe lista autorilor buni de recomandat prietenilor dornici de cărți captivante.