Omul din spatele desenului

Titlu: Testul desenului familiei
Autor: Louis Corman
Rating:

Editura: Trei
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Adriana Steriopol
Numar pagini: 264
ISBN: 978-973-707-583-3

,,Desenează o familie, o familie pe care ţi-o imaginezi tu.”

De câte ori nu am văzut un copil care să nu fie captivat de ceea ce desenează? O familie, o persoană imaginară, un copac, o casă. Aşa cum se întȃmplă adeseori, toate aceste lucruri simple ne pot descifra universul celui mic, fiind o modalitate de descoperire a personalităţii şi de identificare a posibilelor probleme în lumea ce tinde să se formeze.

Pe lângă testul PN elaborat – Patte noire, Lăbuţă Neagră – Louis Corman sintetizează în cartea lui principalele proiecţii şi simboluri ascunse în mâzgâliturile copilului şi mecanismele apărării Eului. Astfel, psihologul sau profesorul trebuie să fie atent nu doar la ceea ce reprezintă un copil, ci şi la felul cum o face. Mai mult decât atât, pentru a da o mai mare libertate de exprimare şi a-l cunoaşte mai bine, ni se sugerează să-i cerem copilului nu să-şi deseneze familia, ci pe una pe care el şi-o imaginează.

Pentru a da câteva exemple, autorul ne explică faptul că prima persoană este cea mai importantă în ochii copilului şi că adeseori acesta se identifică cu ea: ,,Membrul de familie desenat primul, mai ales dacă este desenat mare şi cu multă grijă, este aproape întotdeauna personajul de identificare.” (p.85) Poziţionarea personajelor pe hârtie ne poate spune multe despre cel din faţa noastră, spre exemplu, partea stângă este văzută de psiholog ca fiind simbolul trecutului, al întoarcerii spre copilărie, în timp ce partea dreaptă simbolizează viitorul. Un copil ce desenează de la dreapta spre stânga arată astfel o mişcare regresivă.

Conflictele fraterne şi conflictele oedipiene sunt analizate îndeaproape de către Corman. Iubirea şi agresivitatea sunt strâns legate la o vârstă fragedă, dar unele relaţii de rivalitate între fraţi pot căpăta diferite accente ce merită a fi analizate. Uneori, celălat este depreciat, eliminat din desen, schimbat în altceva. Iar acest tip de conflict este strâns îmbinat cu cel oedipian, în care copilul ar trebui să se identifice în desen cu părintele de acelaşi sex, dar din motive cȃt mai diverse, nu întotdeauna se întȃmplă astfel. Cartea descrie stadiile copilului, sentimentele contrare ale acestuia în cazul complexului Oedip inversat, diferite teme deschise, în opoziţie cu cele mascate, ultimele oferind o documentare mai profundă în ceea ce priveşte apărările Eului, valorizarea şi dezalorizarea unui personaj.

Aşa cum şi Corman afirmă, testul desenului nu este suficient în descifrarea mecanismelor ascunse dinăuntrul celui mic, ci trebuie a fi completate cu alte teste, cum ar fi spre exemplu psihodrama. Cunoaşterea celui de lȃngă noi este o muncă minuţioasă, ce necesită multă empatie, răbdare şi inteligenţă. Copilul ce creşte sub ochii noştri este o fiinţă umană complexă, cu bucuriile, angoasele şi sentimentele oricăruia dintre noi, a căror nevoi trec adeseori neobservate de părinţi sau pedagogi.