O pasăre pe sârmă
Scris de Anca Giura • 14 July 2010 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Ioana Nicolaie
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2008
Numar pagini: 256
ISBN: 978-973-46-1100-3
A fost o vreme în ţara asta când doar Bucureştiul, Clujul, Iaşiul şi Timişoara erau considerate mari centre universitare. Tot pe atunci, studenţii se descurcau fără internet, laptop, telefon mobil,„ mec, mol& stic”, card de studii, de cumpărături sau de îngrijire medicală. Chiar şi studentele din anul I se dovedeau virgine în proporţie de peste jumătate pe atunci. Mda, erau vremuri preistorice, datate cu imprecizie cam ca anii `90-`95 ai secolului trecut.
Despre această realitate verificabilă, precum şi despre multe altele congruente cu ea, scrie Ioana Nicolae în cartea sa, O pasăre pe sârmă. Vorbim aici despre un roman pretabil a fi luat în vacanţă, oferind o lectură şi o scriitură lejere, corecte, morale, emoţionale, închegate, dar deopotrivă previzibile. Scenaristic bine de tot, cartea prezintă povestea unei blondine din Nordul ţării, venită la 19 ani în Bucureşti la Universitate. Cu multe elemente bănuit autobiografice, Ioana Nicolae îşi populează cartea cu personaje-studenţi trăind cu pasiune vremuri tulburi de incertitudini, sărăcie şi inflaţie. În centrul structurii romaneşti este mereu Sabina, cu a sa poveste de iubire cu Eman şi cu tribulaţiile vieţii ei de studentă bursieră, care îşi calculează zilnic banii de iaurt simplu şi de cartofi prăjiţi. La aceasta se adaugă trimiterile la o copilărie de premiantă neiubită de tată, într-un mic şi gri orăşel minier.
Pe coperta patru, însăşi Ioana Nicolae afirmă.: „Despre asta am scris, despre supravieţuire.” Dacă aş fi citit cartea în traducere şi în persoana unei cititoare din Occident, v-aş fi crezut pe cuvânt, doamnă. În calitate de recenzentă a dumneavoastră însă, vă voi reaminti că Cititorul este „o făptură complexă, ingrată şi de rea-credinţă livrescă”. Sintagma îmi aparţine. Acestea fiind expuse, eu proorocesc trei tipuri de receptări ale cărţii dumneavoastră. Tradusă în străinătate, va avea parte de o primiri foarte frumoase, căci acei cititori se vor emoţiona profund la greutăţile unei vieţi de tânără fată într-o ţară în degringoladă cum era România în anii `90. La fel, segmentul de vârstă 15- 29 de ani din România vă va citi cu evlavia unor studenţi care se consideră mult mai băftoşi decât generaţia dumneavoastră şi a mea (admisă la UBB în toamna lui 1995, dacă–mi daţi voie). Mai greu va fi cu receptarea cinică a înşişi colegilor dumneavoastră de generaţie care vor opina în mare parte că tot „ceea ce nu ne-a omorât, ne-a făcut mai puternici”. Ei nu vor considera, în parte, că a fost vorba de vreo supravieţuire. În ce mă priveşte însă, eu cred în fineţea de fată cuminte din provincie a Sabinei care se zdreleşte de betoanele mareului şi Griului Oraş. Aşa cum cred şi în fineţea dumneavoastră de scriitoare, care şi-a ales cu inimă personajul şi locul, „mise en scene”-a şi mesajul.
Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Pingback: avemblog.net
-
Pingback: O pasare pe sirma « Blog de carti