Titlu: Numere
Autor: Rachel Ward
Rating:
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Lingua Connexion
Numar pagini: 250
ISBN: 9786066091534

Aceasta nu este o carte fantasy. Da, descrierea de pe ultima copertă exact la un astfel de roman te duce cu gândul și da, abilitatea protagonistei nu este tocmai obișnuită. Însă Numere este de fapt o privire aruncată în viața copiilor pe care nu-i vedem. Pe care alegem să nu îi vedem. A copiilor care cresc mai mult pe stradă decât în case normale. Care se plimbă din orfelinat în orfelinat și de la un asistent maternal sau o familie adoptivă la alta. A copiilor ce își însoțesc parinții nu la supermarket, ci la cumparat droguri, iar mai târziu îi privesc pe aceștia murind de supradoze. A copiilor ce devin părinți la 15 ani sau care sunt uciși de traficanți înainte de a experimenta primul sărut. A copiilor ce își au viitorul sumbru scris pe frunte din momentul în care se nasc și care nu zăresc niciodată niciun colac de salvare de care să se prindă.

Cumpără titlul în engleză

Acel unic aspect fantasy este doar un instrument prin care se declanșează acțiunea și datorită căruia avem ocazia să intrăm în viața protagonistei. Într-adevăr, descrierile următoarelor volume ale acestei trilogii (publicate deja în afara țării) par să îndrepte mai mult seria către genurile fantasy și distopic, însă acest prim volum poate fi parcurs cu încredere și de către cititorii care evită de obicei literatura cu nuanțe fantastice.

Romanul o urmărește pe Jem, o adolescentă de 15 ani, rămasă orfană în urmă cu 4 ani și care are abilitatea de a vedea data morții fiecărei persoane pe care o privește în ochi. Însă nu doar talentul ei este cel care o îndepărtează de lume, ci și propriul trecut: copilăria petrecută alături de o mamă dependentă de droguri și neinteresată de soarta fiicei sale, iar mai apoi, adolescența trăită alături de nenumărate familii adoptive și asistenți maternali. Jem s-a obișnuit sa evite și să respingă lumea, să trăiască mai mult singură, fără prieteni sau colegi de care să se apropie. Asta până când îl întâlnește pe Spider, un băiat care o face să își schimbe obiceiurile și care, încet, încet, îi câștigă încrederea și inima.

Aflați însă în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, Jem și Spider se trezesc într-o cursă împotriva tuturor. Din cauza faptului că sunt văzuți fugind de la locul unui atac terorist cu doar câteva minute înainte ca acesta să aibă loc, sunt dați în urmărire. Și cum ambii sunt deja în atenția autorităților, iau decizia cea mai proastă și fug din oraș. Cartea surprinde mai departe atât încercările lor de a se îndepărta cât mai mult de Londra și gama de greșeli tot mai grave pe care încep să le facă astfel, cât și relația de iubire care se formează treptat între cei doi.

Stilul în care este scrisă povestea este unul crud, de stradă, ca și cum ar fi fost transcrise direct discuțiile obișnuite ale unor adolescenți, fără adăugarea nici unui fel de artificii stilistice. Nu agreez foarte tare acest „street talk”, nici măcar în cazul de față, unde lipsesc expresiile triviale. Sunt însă conștientă că exact stilul acesta oferă un plus de veridicitate cărții, ilustrând și mai elocvent atât mediul din care provin personajele cât și modul lor de viață. Iar dacă autoarea ar fi ales un alt stil, povestea lui Jem ar fi putut părea incompletă sau nerealistă. Protagonista nu este deloc o eroină tipică a romanelor pentru tineri. Nu este genul de personaj model: inteligent, care ia decizii corecte și curajoase și care se îndreaptă către o cale mai bună. Dimpotrivă. Descoperim că Jem nu știe să citească foarte bine, este total dezinteresată nu numai de școală ci și de viitorul ei, și nu oferă nimănui absolut nici o șansă să o ajute - chiar dacă astfel de persoane dispuse să o salveze chiar există în jurul ei.

În căderea ei nu face decât să își ia un avânt și mai puternic în jos. Spre final, devine într-adevăr mai blândă cu cei care încearcă să o sprijine și dă dovadă de ceva mai multă empatie, însă este încă departe de a se maturiza. Iar în ultimul capitol, în care o întâlnim 5 ani mai târziu în ipostaza unei persoane mai mature, cu o serie de responsabilități, primim un set de indicii care sugerează ca vechea Jem e încă acolo și că vârsta și experiența nu au făcut-o să învețe din greșeli. În ciuda acestor aspecte, lectura nu devine iritantă. Jem pare un personaj cules direct din viața reală și uneori, deloc frumoasă. Până la urmă, cartea nu pare să fie scrisă neapărat ca să placă sau să câștige milioane de fani, ci pentru a trezi ceva în fiecare cititor care o parcurge și să ofere o perspectivă șocantă și diferită asupra realității ce ne înconjoară.

Există momente care te uimesc, pasaje care te înfurie, nenumărate fragmente în care consideri că personajele aleg parcă dinadins cea mai nepotrivită cale și pagini întregi în care poate că nu reușești sa înțelegi ce este in mintea protagoniștilor. Dar tocmai acesta este scopul carții. Să te pună față în față cu o lume pe care nu o cunoști și să te determine să o privești dintr-un unghi diferit. Numere este o lecție și în același timp o încălcare surprinzătoare și binevenită a regulilor nescrise ale literaturii pentru tineri publicate în ultimii ani. Poveștile nu sunt întotdeauna roz, nu se încheie mereu cu happy end, ci mai oglindesc din când în când și aspectele neplăcute ale vieții.

• Plusuri

  Îndrăzneala autoarei de a sfida scenariile clasice și rețetele de succes și de a oferi o poveste total diferită publicului tânăr.

• Minusuri

  Finalul lasă câteva aspecte destul de neclare. Se poate ca cititorii ce își doresc ca la sfârșitul unei povești să înțeleagă fiecare mister apărut pe parcursul acesteia să nu fie satisfăcuți de această încheiere. Totuși, având în vedere că este vorba de prima carte dintr-o trilogie, ramâne posibilitatea ca toate secretele să fie dezvăluite mai târziu, într-unul din volumele următoare.

• Recomandari

  Atât cititorilor adolescenți care au început să se sature de aceleași povești Young Adult sau fantasy trase la indigo, cât și publicului mai matur interesat să privească lumea dintr-o perspectivă pe care până acum nu o înțelegeau sau pe care chiar o condamnau.