Titlu: Cele două vieție ale Lydiei Bird
Autor: Josie Silver
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2021
Traducere: Irina Ornea
Numar pagini: 408
ISBN: 978-606-43-1014-9

Viața noastră este trecătoare și se epuizează mult prea rapid, iar acest lucru se simte acut atunci când pierdem persoane dragi. Fie că este vorba de o despărțire dureroasă sau de un final imprevizibil, de fiecare dată ne refugiem pe tărâmul gândurilor, acolo unde nu există traume și frici, acolo unde avem posibilitatea să visăm scenarii favorabile. Așa crede și Lydia Bird, o tânără care își pierde chiar de ziua ei iubitul într-un accident grav de mașină. Trecând cu greu peste durerea pierderii, aceasta încearcă încet, dar sigur, să se regăsească pe sine, să își afle drumul prin viață, îmbrățișând acea dureroasă solitudine care o încearcă. Oare îi va da viața o a doua șansă?

Pe Josie Silver am cunoscut-o încă de la primul ei roman O zi de decembrie, care, țin minte, mi-a plăcut mult. De această dată, avem de a face cu o scriitură mult mai matură, mai fluentă, ușor repetitivă pe alocuri, dar inedită ca și concept. Structurat pe două planuri, perioadele de trezire și de somn ale eroinei, romanul nu se abate de la canonicul stil contemporan, în care abundă personajele (efectiv poți pierde firul de cât tot apar și dispar) și trăirile (pentru sceptici și persoanele cu vagi influențe de ordin sociopatic, această carte le este contraindicată).

Avem în față o istorisire dramatică, tristă, copleșitoare, care încearcă să prezinte trăirile unei tinere devenită mult prea devreme văduvă, lăsată de izbeliște în fața unei lumi care nu știe sau nu poate să o ajute. Unele pasaje în care eroina noastră își dezvăluie frica sunt de-a dreptul cutremurătoare. Și totuși, romanul nu este genul lipicios al melodramelor spaniole, deși are unele mici lacune pe care le-am simțit, dar pe care nu le taxez prea dur, deoarece nu avem în față un autor și o carte cu pretenție de înaltă literatură.

Cred că este mai degrabă o lectură tămăduitoare, o lectură care te angajează la o introspecție cu și despre finaluri, în care se împletește tristețea cu optimismul, cu șansa aia unică de a ieși la liman în momentul când disperarea ia locul rațiunii. Faptul că autoarea merge pe un stil lejer, ușor umoristic pe alocuri, detașat de clișeul „Totul va fi bine”, face din această lectură o plăcere nepretențioasă.

Apropo, am și un mesaj pentru persoanele reticente față de acest stil scriitoricesc. Această carte nu are pretenția de a fi un exercițiu de hedonism literar. Este mai degrabă genul de carte cu care să-ți clătești mințile între alte lecturi, este acea carte pe care o arunci în geantă în ultimele momente de grabă când ieși din casă pentru un drum lung. Te ține în priză exact cât trebuie pentru a-ți dori să afli finalul, dar nu prea tare cât să te plictisească. Aș spune chiar că este o narațiune foarte vizuală, ușor perceptibilă, comprehensibilă, în care se regăsește dozată simplitatea unei povestiri ordinare și plăcerea unei lecturi pe măsură.

Josi Silver este o reprezentantă premiantă a podiumului literar contemporan, pe nișa romance style. Este convingătoare și plăcută în scriere, iar felul în care își spune istoria o face memorabilă mult timp după ce închizi cartea.