Nebunul sunt eu sau ceilalți sunt nebunia?

Titlu: Domnișoara Einstein
Autor: Philip Sington
Rating:

Editura: ALL
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Ioana Pricop
Numar pagini: 432
ISBN: 978-973-724-415-4

„Suntem cu toții de acord că teoria dumneavoastră este nebunească. Problema care ne desparte este dacă e suficient de nebunească încât să aibă vreo șansă de a fi corectă.”

Cumpără titlul în engleză

Domnișoara Einstein este un fel de roman în roman, inspirat de apariția în 1989 a corespondenței dintre Albert Einstein și Mileva Marica (prima sa soție), oferind cititorului o călătorie în cultura și evenimentele anilor 1930. Explorând limitele dintre fapt și ficțiune, geniu și nebunie, istorie și imaginație, scenariul creat de Sington își păstrează o oarecare doză de plauzibilitate prin reconstrucția meticuloasă a acelor ani în imagini fremătând de viață și pagini întregi de detalii medicale. Pentru a spori efectul, autorul nu se sfiește să abordeze teoriile genialului om de știință, cel care într-o singură ecuație a demontat 2000 de ani de știință și religie.

Povestea debutează cu scrisoarea pe care Elisabeth o primește de la un scriitor care își vrea cartea publicată după moartea sa. Mai departe Philip Sington transpune cititorul înapoi în Berlinul anilor 1933, la momentul în care Alma Siegel își caută cu disperare logodnicul dispărut, psihiatrul Martin Kirsch.

O femeie pe jumătate dezbrăcată este găsită, aproape moartă, în pădurile de lângă Potsdam. Lângă ea se află niște hârtii despre o prelegere a profesorului Einstein. Femeia, numită în mare parte, pe parcursul întregii cărții-Elisabeth, este cea căreia presa îi atribuia apelativul Domnișoara Einstein.

Suntem transportați și mai departe în timp, în octombrie 1932 și aflăm povestea lui Martin, urmărindu-i munca de la clinica de psihiatrie în lunile de dinaintea dispariției sale. Aflăm despre neînțelegerile sale cu superiorii în privința tratamentelor aplicate pacienților, despre întâlnirea cu Dominșoara Einstein înainte de a fi găsită în pădure, dar și despre trecutul de medic în armată care îl bântuia alături de pierderea fratelui său, Max, în război.

Kirsch devine obsedat nu numai de frumusețea fetei, ci și de dorința de-a afla dacă aceasta avea o relație cu Einstein mult mai apropiată decât cea dintre profesor și student. Aflarea numelui ei adevărat, Mariya Draganovic, îl tulbură. Găsirea în apartamentul acesteia a unei agende cu însemnări, calcule matematice complexe, pe care numai două femei le-ar putea înțelege- Marie Curie și Mileva Maric- este imboldul necesar pentru a porni într-o călătorie lungă și complexă de explorare a trecutului Mariyei, încercând să explice amnezia femeii și să-i confirme identitatea. O călătorie ce-l poartă prin Germania, Elveția și Serbia, întâlnind-o pe Mileva Maric, prima soție a lui Einstein, dar și pe Eduard, fiul acesteia.

Cu un titlu precum Domnișoara Einstein, cartea îți atrage foarte ușor atenția. Deși, sunt mulți care vor privi cu scepticism acest șiretlic, folosirea unui nume cu o asemenea rezonanță cum este Einstein, transformarea lui într-un personaj de ficțiune. Totuși, creat în urma unor cercetări minuțioase și explorând cu abilitate limitele dintre fapt și ficțiune, romanul reușește să-l captive până și pe cel mai sceptic cititor.

Deși un vortex irezistibil cu aer vintage, un thriller istoric împletind psihiatria primitivă a acelor vremuri, fizica cuantică, fragilitatea minții umane, vulnerabilitatea feminina, dragostea neîmpărtășită, amintind de suspansul lui Hitchcock și intriga de tipul Agathei Christie, romanul este departe de a fi o lectură dificilă. Imprevizibila prezență a lui Max, fratele lui Martin Kirsch, face ca teoria relativității lui Einstein să fie mai ușor de înțeles, iar Eduard, fiul lui Einstein, va determina cititorul să creadă că nebunia e pur și simplu o latură a geniului.

Frânturi de adevăr de ivesc pe parcurs, dar până în final nu știi ce-i real și ce nu, simțindu-te captiv în paginile cărții, precum în mintea unui om atins de nebunie. Firele explorate de-a lungul romanului se leagă abia la sfârșit și se se încheagă o altă viziune, ducând la o concluzie surprinzătoare. Dramă complexă a fragilității cu care mintea umană atârnă de firul realității în fața stresului, reușind să lege un subiect așa complex, cum este fizica cuantică, cu o poveste credibilă, această carte îți lărgește orizontul și te pune pe gânduri despre propria existență.