Titlu: Cum am devenit un romancier celebru
Autor: Steve Hely
Rating:
Editura: Pandora - M
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Laurențiu Dulman
Numar pagini: 240
ISBN: 978-973-1989-23-5

Poate că asemenea valuri visează tinerii scriitori debutanţi din America zilelor noastre. Se spune că în America, cu perseverenţă, orice meserie, oricât de excentrică, poate deveni rentabilă. Chiar şi aceea de scriitor, iar dovezi există cu duiumul: autori bogaţi cu luxuriante vile la Atlantic. Că mulţi dintre aceştia scriu o literatură reţetară, asta devine altă poveste.

Cumpără titlul în engleză

Despre acest adevăr transformat în clişeu ca şi despre multe altele scrie autorul de scenarii de televiziune Steve Hely, ins care trăieşte în lumea scriitorilor şi a copywriterilor de peste ocean cunoscându-le viciile şi meschinăriile. Căci despre calităţile aceloraşi, probabil nu Steve Hely va scrie o a doua carte. Lumea editorilor, târgurile de carte, reclama la cărţi, favorizarea unor anumiţi autori, critica negativă profitabilă şi ea, apetitul sexual nebănuit al oamenilor de condei sau de PR, gustul celebritărţii, ipocrizia, invidia, ura faţă de concurenţă, trasul pe sfoară, toate se conturează plastic decrise în Cum am devenit un romancier celebru.

Pregătirea pentru celebritate se face în solitudinea studenţească, levitând cu ochii deschişi şi cu sosetele rupte în vârfuri, tolănit într-o cameră murdară, visând să scrii o carte atât de bună încât să răvăşeşti Amazonul şi după aceea contractele cu Hollywoodul să curgă gârlă, până într-atât încât să nu mai munceşti toată viaţa. Dar pentru asta, trebuie să găseşti un subiect, apoi să-l şi aşterni pe hârtie în aşa fel încât să nu-ţi fie ruşine cu tine. Apoi, un editor va evalua dacă romanul bifează toate cele zece criterii de rentabilitate. În tot acest timp, tânărul viitor-autor-american-celebru îşi va interioriza până la explozie dispreţul şi invidia faţă de alţii care-au dat lovitura în meseria de scriitor.

Probabil că un prozator contemporan se edifică pe două trăsături esenţiale aşa cum rezultă din portretul realizat de Steve Hely: cu un ochi râde, cu altul plânge. Sau să reformulăm. Cu un ochi trage la glorioasa moştenire literară din spatele său întrebându-se cum să poţi s-atingi înălţimile unui Faulkner sau Hemingway. Cu celălalt, observă lumea caleidoscopică şi meschină în care arta a devenit un business. Dar până una alta e atât de greu să îndupleci Muza, e atât de greu să trudeşti la o masă de scris pe când există atâtea alte moduri de-a pierde vremea. În acest sens, mi s-a părut semnificativă o mică listă întocmită de Hely cuprinzând autori trecuţi care au făcut tot felul de artificii ca să se oblige să stea obligatoriu la masa de scris. De pildă, scriitorul francez Planchat s-a împuşcat în picior pentru că numai convalescent putea termina o carte care îl bântuia.

În tot acest mecanism complex reprezentat de scrierea şi de publicarea unei cărţi mizând pe celebritatea intantanee, să nu uităm de critici: iată o mostră de dispreţ suprem faţă de o breaslă parazită pare-se :,,Criticii literari sunt cea mai scârboasă şi mai mârşavă specie de porci care a trăit vreodată pe pământ. Sunt nişte creaturi respingătoare, pline de bale, care sfâşie cărţi numai ca să-şi ostoiască apetitul pentru negativism. Sunt nişte gunoaie umane. Ca toţii merită să fie răpuşi de bolile cele mai îngrozitoare, descrise doar în cele mai obscure reviste de dermatologie. Criticii literari trăiesc în mansarde mititele care duhnesc a naftalină şi a hârtie mucegăită, iar respiraţia lor pute a cafea stătută. Din când în când, îşi pun pe ei cămăşi prea strâmte şi pantaloni cu catarame, după care cu feţele lor mereu încruntate ies din bârloguri.’’

Altfel, mărturisec că talentul satiric şi umorul negru al autorului nu sunt de nebăgat în seamă, dar nici nu depăşesc stereotipia umorului intelectual de văzut pe la emisiunile americane specifice şi care pare uneori pastişat după modelul unui Woody Allen din zilele sale mai puţin inspirate.

• Plusuri

  Satira necruţătoare faţă de scriitorii şi editorii pragmatici.

• Minusuri

  Un stil căutat comic amintind de un mainstream american gen Douglas Coupland.

• Recomandari

  Debutanţilor în literatură, critică, jurnalism cultural, dar şi marketerilor.