Titlu: Portocala mecanică
Autor: Anthony Burgess
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Carmen Daniela Ciora și Domnica Drumea
Numar pagini: 312
ISBN: 978-973-689-724-5

Portocala mecanică, romanul pe care Anthony Burgess nu l-a considerat a fi capodopera sa, a atins de-a lungul anilor statutul de roman-cult datorită violenței duse la extrem, prezentă în diverse stadii și forme și care și-a lăsat amprenta atât asupra cititorilor cât și a lumii literare.

Cumpără titlul în engleză

La cincizeci de ani de la apariția sa în 1961, Andrew Biswell aduce laolaltă între aceleași coperți manuscrisul original, Prologul și Epilogul scrise de Burgess pentru varianta dramatică a cărții în anii ‘80, eseuri, articole, fragmente din interviuri ale scriitorului și recenzii semnate de mari autori.

Luați toate aceste lucruri, adăugați-le o copertă lucioasă și criptică în ilustrația ei, apoi puneți o serie de imagini fugare din celebra ecranizare a lui Stanley Kubrick și vă provoc să nu vă doriți să citiți cartea.

Departe de a își pierde tăria și groaza care se preling din paginile unui roman vechi de mai bine de cincizeci de ani, ultraviolența și dilemele morale privind liberul arbitru al fiecăruia fac din cartea lui Burgess un evergreen pentru că Londra distopică pe care și-o imaginează nu râncezește de la an la an ci își păstrează intactă dorința de haos și distrugere.

Povestea spusă din perspectiva unui delincvent de cinsprezece ani, Alex Burgess sau Alex DeLarge, urmărește traiectoria acestuia de la lider al unei găști de răufăcători care se distrau vandalizând, bătând oameni, violând femei și dând diverse spargeri, la un delincvent reformat, jefuit de propriul liber arbitru împreună cu orice pornire malefică sau violentă, drept experiment al statului și al Guvernului de a reforma scursurile societății.

Portocala mecanică nu se remarcă prin abundența faptelor istorisite cât prin maniera prin care autorul face uz de un limbaj nou inventat, nasdat, un amestec de engleză și rusă care dau gheare și colți vorbelor lui Alex și care pun gaz pe focul urii și al nesupunerii față de semeni și de societate și îi amplifică fărădelegile într-un registru al grotescului.

Tema liberului arbitru și a polarității personajului văzută prin intermediul acestuia fac din DeLarge un individ mai ușor de digerat, nu absolvit de orice vină, pentru că majoritar este incorigibil, dar se poate observa că este o păpușă în mâna sistemului care își învârte rotițele până stoarce esența caracterului lui Alex și îl transformă în echivalentul unei păpuși de cârpă.

Ce mi s-a părut cel mai interesant la carte a fost finalul, mai ales în contextul în care au urmat mai apoi eseuri și fragmente din interviurile lui Burgess în care își explică alegerea făcută și motivația editorului său de a exclude capitolul final din varianta americană pe motiv că ar fi prea britanic și lipsit de veridicitate.

Iar la final, în loc de concluzie vă las o explicație a titlului memorabil.

„ 'O portocală mecanică' este o veche expresie cockney care se aplică la orice presupune deviere, aici 'deviere' neavând neapărat o conotaţie homosexuală. Nimic, de altfel, nu poate fi mai nefiresc decât o portocală mecanică. În perioada în care lucram în Malaysia ca profesor, elevii mei, când li se cerea să scrie un eseu despre o zi în junglă, adesea spuneau că luau cu ei o sticlă de 'suc de orang'. 'Orang' este un cuvânt obişnuit în Malaysia şi înseamnă 'fiinţă umană'. Cockney şi limba malaeză s-au contopit în mintea mea şi au generat imaginea unor oameni suculenţi şi dulci precum portocalele, forţaţi să intre în forma unor obiecte mecanice.“

• Plusuri

  Limbajul lui Burgess și modul în care răstoarnă cu susul în jos lumea haotică a lui Alex, inspirând milă față de acesta.

• Recomandari

  Celor tari de inimă care pot vedea valoarea romanului dincolo de actele de violență comise.