Titlu: Leon şi Tărâmul de la Mijloc
Autor: Angela McAllister
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Simona Răuță
Numar pagini: 48
ISBN: 978-973-88392-5-0

Ilustraţii de Grahame Baker-Smith

Grup de vîrstă: 7-11 ani

Condiţia esenţială atunci când vine vorba despre magie este să crezi. Pentru că lucrurile devin adevărate atunci când tu crezi că există, chiar dacă numai într-o lume suspendată în afară realităţii. Şi când e momentul cel mai potrivit pentru magie? Atunci când eşti mic, normal, pentru că, dacă ai puţin noroc, atunci crezi că toată lumea este frumoasă, că toţi oamenii sunt buni şi că lucrurile pot dispărea ca prin minune . Cei mari o numesc inocenţă; unii, mai răi, o numesc naivitate.

Însă noi ştim că asta înseamnă să fii copil şi câteodată mai trişăm. Închidem ochii şi grijile dispar tot ca prin minune, maşinile se transformă într-un carusel, salariul în vată de zahăr, oamenii supăraţi încep să cânte şi să danseze. Se numeşte magie şi o găseşti în orice, fie şi numai câte un strop.

Mai sunt însă şi oameni cum este Abdul Kazam, care au puterea să facă lucrurile să dispară. El, de exemplu, soseşte în oraş cu circul, special pentru copiii cum e Leon, care crede că magia este"de-adevăratelea". Îşi ridică braţele în aer şi face porumbeii, cărţile de joc şi eşarfele să danseze la unison. Iar când uşa scrinului se deschide şi cere un ajutor din sală...

Cum ar arăta un loc în care s-au strâns toate obiectele care au dispărut prin magie? Toţi iepuraşii care nu au mai ieşit din pălărie, batistele înghiţite de degete sau porumbeii transformaţi într-un nor de fum ? Ar fi inutil să vă povestesc, însă ce va pot spune este că se strâng toate pe Tărâmul de la Mijloc. Cum de la mijloc de ce? Credeam că până acum aţi înţeles cum e cu magia asta! De la mijlocul lui de acolo până aici şi înapoi. Of...

Ieşind însă din scrinul fermecat, trebuie să vă spun că Leon şi Tărâmul de la Mijloc nu e o carte lungă. N-aş şti să vă spun câte pagini are, pentru că ele nu sunt numerotate. Şi chiar dacă ar fi fost, probabil că magia ar fi făcut numerele să se învălmăşească. Nici textul nu e foarte lung, abia dacă sunt câteva rânduri pe o pagină. Însă este scris în aşa fel încât un copil să facă ochii mari cât cepele atunci când un părinte pune ceva magie în intonaţie.

Iar desenele... Sunt un Dali pentru copii- surprind exact fantasticul Tărâmului de la Mijloc şi al lui Abdul Kazam, iar textele arată toate ca un afiş de la circ. Parcă îl şi aud pe "unul mic" întrebând: "Daa"™ de ce iese un turn prin fereastra aia?" Şi ştiţi ce i-aş răspunde eu? "Pentru că e fermecat".

Pentru că truc sau nu, cu toţii avem nevoie de magie. Pentru că nu ne ajută la nimic să ştim că de fapt omul acela a scăpat din lanţuri din cauză că era o zală slăbită. Însă să ştim că cineva poate scăpa chiar şi de câteva kilograme bune de lanţ înfăşurate în jurul lui, abia asta ne construieşte încrederea că putem înfrunta orice obstacole.