Titlu: Monstrul
Autor: Neil Gaiman și Nick Hornby și Jonathan Safran Foer și alții
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Oana Ionașcu și Dana Ionescu
Numar pagini: 208
ISBN: 978-606-579-455-9

Cu greu mi-am stăpânit entuziasmul atunci când am dat cu ochii de „Monstrul. Antologie de povestiri trăsnite” care mi-a făcut inima să salte de bucurie la citirea autorilor – Neil Gaiman (Stardust și Coraline), Nick Hornby (High Fidelity și Febra Stadioanelor), Jonathan Safran Foer (Totul este iluminat și Extrem de tare și incredibil de aproape) și alții. Era o adunare a celor mai buni autori din ultimele decade care au ținut locurile fruntașe ale topurilor literare din întreaga lume. Așa că mă simțeam îndreptățită atunci când m-am așteptat la o antologie de povești pe măsură.

Din păcate cele zece povești cu greu mi-au captat atenția și mi-au încins imaginația.

Și titlul este unul care te poate induce în eroare pentru că te aștepți la ceva care să-ți facă părul măciucă și să te țină cu sufletul la gură iar în loc de asta ți se livrează o lecție leneșă în ale absurdului. Imaginația primește în cel mai bun caz un bobârnac de atenționare și de luare aminte și nu o zdruncinătură zdravănă a temeliilor posibilului și probabilului.

Rând pe rând facem cunoștință cu cea mai mică țară din lume și cu singurul băiat care nu vedea o onoare în a juca fotbal pentru echipa națională, apoi cu un tată și un soț foarte foarte fricos, cu un monstru veritabil cu veleități de agent FBI, cu o gașcă de hoți înfrântă de propria mândrie, cu o poveste al cărui sens încă nu l-am descifrat dar care seamănă cu o reclamă, apoi intervine ultima dorință a lui Seymour, facem cunoștință cu Grimble și cu părinții și o serie de vecini absenți, ne înfruptăm dintr-o friptură gustoasă la masa clubului epicurienilor, ne tânguim la telefonul de la ACSU pentru ca în cele din urmă să aflăm povestea celui de-al șaselea district ascuns în inima New York-ului.

Moralitatea prevalează în fața scornelilor iar la finalul celor două sute de pagini simți că ai fost mai degrabă educat în ale binelui și ale răului, în ce înseamnă a fi responsabil și empatic decât cum e să-ți lași imaginația să zburde neîngrădită sau cum să crești o idee într-o direcție cu totul nouă și stranie.

Cu siguranță nu mă aflu în grupul țintă vizat de către autorii poveștilor dar chiar și așa copilul din mine s-a simțit furat pentru că la final de lectură nu îl aștepta o antologie delicios de grotească de monștri.

• Plusuri

  Lecțiile ascunse în spatele poveștilor despre excesul de grijă, urmarea fără noimă a grupurilor și păstrarea individualități, nemurire și multe altele.

• Minusuri

  Gradul de „trăsnire” al poveștilor lasă mult de dorit.

• Recomandari

  Copiilor cu vârsta între 7 și 12 ani care vor descoperi în această antologie o lectură ușoară și rapidă.