Întâlnire cu dragostea hispanică

Titlu: Dragostea în spaniolă
Autor: Vicente Blasco Ibane și Benito Pérez Galdós și Armando Palacio Valdés și Leopoldo Alas „Clarín“
Rating:

Editura: ALL
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Marin Mălaicu Hondrari
Numar pagini: 208
ISBN: 978-973-724-592-2

Într-una din frumoasele sale cărţi, Ioana Pârvulescu afirma că la sfârşit de secol XIX oamenii se pricepeau mult mai bine decât o facem noi contemporanii să admire, să aprecieze, să iubească. ,,Dragostea în spaniolă’’, volum de două ori tentant, o dată că e… de dragoste şi apoi că mai e şi ,,în spaniolă’’, tocmai în acel romantic secol XIX ne plasează. Călătorim înapoi cu peste un secol şi poposim în hoteluri şi grădini hispanice, în dormitoare în care mor prematur femei frumoase şi temperamentale, pe bulevardele madrilene luminate de felinare, totul prin intermediul a opt proze exemplare. Cartea ne dă întâlnire cu tot atâţia autori canonici spanioli, un fel de contemporani cu Slavici şi cu Eminescu ai noştri.

Prima povestire devine o variantă subtilă a cunoscutei teme ,,dama cu camelii’’, o cuceritoare de inimi murind tragic vegheată de doi bărbaţi. A doua povestire ne redă un basm-parabolă despre metamorfozele dragostei. Din cea de a treia, aflăm că iubirea este intempestivă precum un frumos şi misterios călător care ne bate în poartă pe o noapte ploioasă. În cea de-a patra, facem cunoştinţă cu fantasma bărbaţilor care îşi împart opţiunile între târfe şi călugăriţe. A cincea proză scurtă prezintă un caz hilar de donjuanism, a şasea nuvelă are tente poliţiste dezvăluind crima unei celebre frumoase din lumea bună. A şaptea nuvelă înfăţişează fragilitatea inimii unei actriţe, iar al optulea text devine o parabolă a singurătăţii.

Altminteri, ce prilej de a face cunoştinţă cu marea proză spaniolă altul mai bun decât prin intermediul unui florilegiu excelent tradus de un poet român de excepţie: Marin Mălaicu- Hondrari? În fapt, fiecare dintre aceşti autori adunaţi în volum ne apare ca un personaj literar în sine prin clasicizarea biografiei sale. Astfel, naturalistul Vicente Blasco Ibanez a fost un temperament năucitor, încarcerat de multe ori pentru convingerile politice şi ins care a reuşit performanţa să trăiască din vinderea literaturi sale fără a face concesii de stil şi fără a-şi pierde originalitatea. Juan Valera făcuse din calofilie un modus vivendi, iar Emilia Pardo Bazan a fost prima femeie profesor de literatură la Universitatea Centrală din Madrid. Felipe Trigo a fost aşa de cumpărat de cititori că s-a îmbogăţit peste noapte. Benito Perez Galdos a ajuns atât de iubit pentru scrierile sale că la funeralii l-au condus douăzeci de mii de madrileni. Pedro Antonio de Alarcon a rămas în memoria colectivă şi ca un celebru revoluţionar din Granada. Armando Palacio Valdes a fost dublu nominalizat la Nobel, iar Leopoldo Alas ,,Clarin’’ a devenit părintele prozei scurte spaniole. Contemporani, dar diferiţi, toţi aceşti întemeietori de artă romanescă modernă se întâlnesc amical între paginile acestei culegeri.