Titlu: Însușiri modificate. Știința și arta meditației
Autor: Daniel Goleman și Rochard J. Davidson
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Mihaela Răileanu
Numar pagini: 398
ISBN: 978-606-44-0069-7

Povestea a doi cercetători porniți într-o călătorie de înțelegere științifică a meditației, încă din vremea în care părea un subiect neserios și „exotic” – o carte plină de argumente științifice, experimente explicate pe înțelesul tuturor și motive pentru a încerca o astfel de practică.

Nu îl știam pe Goleman din perspectiva cercetătorului pasionat de meditație, însă atunci când mi-a picat în mână Însușiri modificate, scrisă în tandem cu un alt (neuro)cercetător pasionat, Richard J. Davidson, m-am bucurat să îl redescopăr (dincolo de studiile despre inteligența emoțională.). Volumul explorează călătoria celor doi, începută în anii de doctorat, când meditația era ceva departe de cultura occidentală, „exotic” și aparent inutil pentru un studiu științific la o universitate prestigioasă. Și, totuși, dacă acum suntem aproape bombardați cu conținut despre meditație, mindfulness și beneficiile lor, Goleman și Davidson au dat startul acum mai bine de 20 de ani, oferindu-ne și toate argumentele științifice.

După multe institute de meditație și mindfulness înființate, experimente replicate și cercetători cognitivi implicați, cartea, scrisă într-un ton prietenos și ușor de urmărit (mai ceva ca o conversație la cafea), scoate în evidență un lucru extrem de important, în timp ce distruge potențiale mituri despre meditație: creierul are parte de acele „însușiri modificate”, însă există modificări diferite în funcție de tipul de meditație practicat și, evident, aceste practici trebuie susținute pe termen lung.

Haideți să vedem ce sunt, de fapt, „însușirile modificate” pe care autorii le studiază: „o nouă caracteristică rezultată în urma meditației – se formează separat de meditația însăși. Însușirile modificate modelează felul în care ne comportăm în fiecare zi, nu numai în timp ce sau imediat după ce medităm.”

Așadar, prin practicarea recurentă a meditației compasiunii, de exemplu, crește empatia și gradul de conectivitate pe care îl simțim față de o altă persoană. Prin meditație și practica MBSR (Mindfulness-Based Stress Reduction) reușim să creștem rezistența la stres încă din prima săptămână de meditate (scade activitatea la nivelul amigdalei, partea din creier responsabilă cu gestionarea stresului). Prin mindfulness, întărim abilitatea creierului de a se concentra pe o singură acțiune, ignorând ceea ce l-ar putea distrage.

O altă concluzie a studiilor celor doi? „Pentru persoanele care meditează pe termen lung, cele care au efectuat circa 1000 sau mai multe ore de meditație, beneficiile documentate până în prezent sunt mai importante și sunt îmbogățite de câteva descoperite mai nou. Există indicatori hormonali și cerebrali ai reactivității scăzute la stres și o inflamație redusă, o întărire a circuitelor prefrontale pentru gestionarea suferinței și niveluri mai scăzute ale hormonului stresului, cortizolul, ceea ce semnalează o mai redusă reactivitate la stres în general. La acest nivel, meditația compasiunii aduce un accord neurologic mai mare cu cei care sunt în suferință, dar și o mai mare probabilitate de a face ceva pentru a ajuta.”

Bineînțeles, inițiativa celor doi este cu atât mai importantă pentru că încearcă și reușește prin studii aprofundate să coreleze anumite seturi de beneficii, precum cele de mai sus, cu diverse părți/funcții ale creierului, lăsând deschisă ușa pentru și mai multe studii și o înțelegere aprofundată a subiectului. Nu degeaba a ajuns să fie o practică implementată în școală în unele țări. Cu toate acestea, tot autorii sunt cei care ne atenționează să citim în profunzime studiile și rezultatele, pentru că există multe variabile și discuții senzaționaliste despre meditație.

Dacă vreți să vedeți ce fel de studii au făcut cei doi, alături de alți cercetători în neuroștiințe, științe cognitive etc., atunci merită să citiți cu atenție această carte, înțelegând cum funcționează creierul unui yoghin, cum se schimbă funcțiile creierului pe măsură ce crește în timp practica meditației, de ce e importantă exersarea compasiunii și multe altele. De altfel, cititul poate fi făcut ca practică de mindfulness – un câștig dublu pentru voi!

• Plusuri

  Scriitura deschisă, modul în care experimentele și informațiile științifice se împletesc cu experiențele personale și „călătoria” celor doi în a documenta meditația.

• Recomandari

  Pentru cei pasionați de psihologie, neuroștiințe și efectele meditației și, ca întotdeauna, pentru curioși.