India, Osho şi nevoia de autocunoaştere
Scris de Cristina Stancu • 13 August 2012 • in categoria Biografii/Memorii
Autor: Sega (Octavian Segărceanu)
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 273
ISBN: 978-973-50-3492-4
“Mi-am închis telefonul înainte să intru în sala de sport şi l-am repornit abia acum, când am ajuns la Cafenea ca să încep munca. Umblu cu telefonul la mine mai mult ca să fac poze, nu ca să vorbesc. Cine să mă sune? Nimeni alta decât iubita mea, Raţiunea... Nu m-a găsit şi mi-a lăsat un mesaj în căsuţa vocală. Neavând clienţi la ora asta, o să îmi iau inima în dinţi şi o să ascult mesajul ei răbdător, până la capăt. Ah, de când nu i-am mai auzit vocea... ”
Parabola omului modern
Editura “Humanitas” aduce în atenţia cititorilor un roman de aventuri cu totul aparte. Scris de un român îndrăzneţ, aflat într-o criză de “inaniţie spirituală”, acest roman descrie un traseu sinuos prin India şi totodată, prin coridoarele întunecate ale sufletului. Din Bucureşti, cititorul ajunge pe parcursul a câteva capitole bune în ashramul lui Osho, mai exact în Pune, un oraş care capătă în conştiinţa autorului dimensiuni aproape magice. Regimul spartan, munca în folosul comunităţii, uniforma obligatorie (robele stacojii şi albe), relaţiile spontane cu ceilalţi membri şi nu în ultimul rând, meditaţia dinamică transformă angoasele lui Sega în prilejuri de introspecţie. Pus faţă în faţă cu propriile emoţii, bărbatul de treizeci şi ceva de ani se teme, pentru ca apoi, după un antrenament în aparenţă zadarnic, să capete curajul de a se privi, de a se contempla, de a se împăca în sfârşit cu imperfecţiunile sale. Momentele de iluminare sunt rare, sporadice şi extrem de scurte, iar între acestea se întinde o lungă încercare de adaptare în lumea închisă a adoratorilor lui Osho.
Călătoria lui Sega este de fapt nevoia de iluminare a tuturor. Singura diferenţă este spaţiul şi acţiunea: omul modern rămâne închis în temniţa oraşului şi a propriei inimi, însă Sega schimbă decorul sufocant, arătându-ne că răspunsurile se află în noi înşine, dar pentru a le scoate la lumină, e nevoie de manifestări exterioare, de interacţiuni revelatoare, de empatie, dragoste şi comunicare. Cu alte cuvinte, cartea aceasta ne propune să fim sinceri cu noi: ce aşteptăm de fapt? Este această aşteptare o amăgire, o dorinţă năvalnică de mai mult?
Caleidoscop asiatic
Iniţiat în stilul de viaţă al comunităţii Osho, Sega devine mai conştient de micile frumuseţi ale traiului în comun şi prin mărturisirile sale, relevă o microlume, o microsocietate, un microunivers de figuri, chipuri şi replici. Iniţial un turist curios, cu un rucsac roşu în spinare şi cu un ghid “Lonely Planet” la îndemână, bărbatul deschide larg ochii la tot ce e în jur. Nu înţelege mai nimic, dar primeşte totul cu bucuria pe care noutatea unui ţinut exotic o oferă profanilor.
În staţiune, un furnicar de personaje aşteaptă să fie descoperit şi fiecare cunoştinţă nouă adaugă un plus de experienţă voiajului est-europeanului. Colerica Aishwarya, colega de serviciu în departamentul administrativ, îl învaţă ce înseamnă organizarea, sincronizarea şi punctualitatea, pe când Curcubeul (o asiatică veselă care dansează în ploaie) îl învaţă să iubească fără prea multe cuvinte, spontan şi fără obligaţii. Dragostea deznădăjduită îi este “predată” de Yoko, o japoneză extrem de frumoasă care se ataşează de oameni fără resentimente, fără dependenţe inutile. De departe cel mai morocănos personaj este fostul şofer al lui Osho, Ananda, deloc sentimental, deloc înţelegător, o prezenţă incomodă, dar tonică.
Sega împrumută ceva din tot acest mozaic uman, mozaic desprins din nebunia unei societăţi de consum. Aici, în ciuda atmosferei încărcate de anxietate şi de durere tainică, oamenii încearcă să se cunoască, extinzându-şi orizonturile şi căutând sensul vieţii într-o vorbă, într-un surâs, într-o conversaţie intimă, în aroma unui ceai masala.
-
Plusuri
Scriitură cursivă, hazlie şi accesibilă; aventuri inedite în Asia şi scene condimentate cu autoironie, senzualitate şi inedit; personaje diverse şi spectaculoase; final dulce-amar.
-
Minusuri
Unele secvenţe sunt trase de păr, de-a dreptul neverosimile (defect inevitabil în scrierea de jurnale pentru că intervine tentaţia ficţiunii şi a înfrumuseţării realităţii)
-
Recomandari
Pentru iubitorii de experienţe spirituale, pentru cei care văd în India un templu, pentru admiratorii lui Osho, pentru cei care nu au încetat să îşi caute adevărata identitate.