Guest post: Omul care își confunda soția cu o pălărie

Titlu: Omul care își confunda soția cu o pălărie
Autor: Oliver Sacks
Rating:

Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Dan Rădulescu
Numar pagini: 288
ISBN: 978-973-50-4840-2

Așa cum se știe, ultimele decenii în literatură vin sub semnătura tot mai proliferantei non-ficțiuni, când știința iese din limitele laboratoarelor și coboară la cel mai apropiat nivel de înțelegere, adică în stradă, acolo unde noi putem percepe mai ușor noțiuni și termeni complecși. Iată de ce, bibliotecile noastre abundă tot mai mult de volume inovative cu cele mai diverse confesiuni ale savanților de renume. Atunci când am pus mâna pe lucrarea profesorului și doctorului psihoterapeut Oliver Sacks, așteptările mele se rezumau la o simplă enumerare a câtorva cazuri din practica sa profesională. Dar această carte este un volumaș de istorii inedite, care însumează cele mai diverse maladiții cognitive și psihiatrice, născute și evoluate fie din absența anumitor elemente decisive din portetul neuropsihologic al persoanei, fie din surplusul lor.

Dacă sunteți printre cei care caută esența și rezolvarea enigmelor legate de bolile cerebrale de ordin psihotic și emoțional, atunci acest volum cu siguranță va fi o alegere bună. Sacks vorbește despre cazuri precum cel al bărbatului care își confunda soția cu o pălărie și acest fapt nu reprezintă un calambur, ci un defect de percepție a imaginilor. Mi-au plăcut istoriile doamnelor care sufereau de halucinații muzicale sau povestea pensionarului care mergea sub un unghi incorect, aidoma marinarilor care revin pe uscat.

Toate bune și frumoase până în acest moment, mai ales că autorul ne oferă mici indicii de analiză și sinteză la fiecare pas. Fiecare capitol sau povestire este însoțit de câte un post-scriptum la fel de ilustrativ, care ne dă mai departe o bază solidă de studiu. Apreciez lucrările care fac trimiteri fundamentale la alte studii, dăruindu-ne noi oportunități lecturale.

Natura psihologică și somatică a oamenilor rămâne, chiar și după secole de introspecție, o sumă inegală de răspunsuri și întrebări, multe din ele devenite în timp retorice, iar Sacks încearcă cu mult succes să combată unul din cele mai răspândite stereotipuri, și anume că tratamentul nu presupune analiza substratului emoțional, al trăirilor pacientului. De fapt, asta și îl face oarecum revoluționar, în măsura în care pune în balanță mai mult confruntările spirituale ale bolii, decât aspectul strict științifico-practic. Fiecare istorie în parte este sensibilizantă și profundă, dezgolind cauzele și motivația apariției bolii, sau cel puțin intuind cauzalitatea și consecințele. Sacks întoarce rebusul cerebral pe toate fețele și pune în prim plan fenomenologia maladiilor lăuntrice, mai ales că acestea sunt o majoritatea covârșitoare pe tabloul socio-evolutiv.

Text scris de Corina Moisei