Titlu: Contorsionista
Autor: T.O. Bobe
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2011
Numar pagini: 284
ISBN: 978-973-50-3374-3

Opt povestiri în care realitatea cotidiană este absorbită de cea fantastică.

Cel puțin, mie așa mi-a plăcut să înțeleg jocul real-magic pe care îl scrie T. O. Bobe, ca pe o admirație a resurselor neobișnuite din banalitatea cotidiană. Mi-au plăcut alunecările în reverie, ciudățeniile, ritualurile, stilul maleabil, diversitatea exprimării. Dar să le luăm pe rînd:

Povestirea care dă titlul volumului, deși m-a surprins prin exprimarea lemnoasă (eram pe punctul de a renunța la lectură), este descrierea unei dispariții în perfecțiune. Laura Vlad trăiește la circ, își alege meseria de contorsionistă, devine din ce în ce mai absorbită de posibilitățile fascinante ale propriului corp pînă...dispare. Poate că stilul ales este ironic, care oare să fie limbajul perfecțiunii dacă nu unul sec, lipsit de colorit emoțional, și ușor ridicol?

Răpirea din serai este un amestec halucinant de reverie și realitate: „...Anda toarnă apă într-un lighean cu smalțul sărit. Dar apa nu curge. Cristalul ei stă suspendat între cele două vase de tablă ca o stalactită a eternității tîrzii, pentru că timpul încă nu s-a inventat, pentru că înainte nu e nici amintire, nici nostalgie, nici vis, ci doar o umbră al cărei soare n-a răsărit, iar pe urmă tînjește în zadar să devină dorință. În cutele țurțurelui înghețat răpita, răpitorii și caii lor sunt frînți, copitele și coamele se învălmășesc, o zăbală sfîrtecă un femur, o gură rînjită își caută chipul de om sau de cal, un pinten trece printr-un văl, o flintă cu țeava răsfrîntă se holbează la un ochi fără gene, iar mătasea unui turban desfăcut trece prin nările armăsarilor și leagă între ele două minarete însingurate în zori.” Povestea de dragoste dintre doi jurnaliști se reflectă în realitatea din jur (carpeta cu faimosul motiv al răpirii, apa care curge, acvariul cu pești, hotelul), iar stilul alunecă între planuri diferite.

Planuri temporale diferite se reunesc într-o singură persoană (Cea mai frumoasă femeie din lume). Este povestea unei vieți, văzută ca suma unor momente suspendate în timp, stări, emoții, sentimente. Istoria celei mai frumoase femei din lume este una circulară, lirică și senzorială, frumos construită.

Altă poveste despre timp și iubire se desfășoară în Nemuritorul. Personajul se întoarce în timp pentru a găsi acel moment care a dus la o stare de lucruri așa și nu altfel, pentru a răspunde pe viu la „ce-ar fi fost dacă...?” Nemuritorul este spirala tuturor scenariilor posibile, o serie de sinucideri repetate, întîlniri cu sine și evitarea întîlnirilor cu sine, pe scurt: spaime și dorințe inconștiente aduse la suprafață și puse în practică.

Bună dimineața, cimpanzeeo prezintă un univers în care se amestecă umorul, oroarea și grotescul. O puștoaică se trezește într-o dimineață că este cimpanzee. Iar și mai ciudat este că viața continuă la fel ca înainte, nimeni nu-și dă seama de transformare. Însă ceea ce realizează fata este că toți ceilalți sunt cimpanzei. Proza este colorată, veselă, rapidă, conturează personajul foarte credibil, de la drăgălășenia superficială, pînă la stările de disperare.

În Irina. I se duce un fir la ciorap am citit disperarea nevrotică, ruminația „bolnavului sufletesc”. Dacă cineva ar intra în mintea unui obsesiv sau a unui om surmenat, probabil că ar citi o astfel de poveste. Chiar dacă ce am scris nu sună atrăgător, povestirea este frumoasă, o metaforă despre fragilitate și neliniște, care culminează cu o...dispariție.

Sunt două povestiri despre care n-am scris nici un cuvînt - Cum am întemeiat Montrealul, pentru că a fost o lectură obositoare pentru mine, cred că solicită mai mult gust pentru experimental decît am avut eu; și Tandrețea felinelor mici, pe care vă las s-o descoperiți, e o frumusețe.

În final, aș spune că volumul acesta de povestiri este original și îndrăzneț, în fiecare povestire există alunecări periculoase și grațioase (precum cele care pot fi văzute la patinaj artistic), autorul păstrînd un echilibru estetic care m-a impresionat.

• Plusuri

  Stilul în care povestirile abordează teme din viața obișnuită, cu alunecări în fantastic.
  Lirismul și expresivitatea

• Recomandari

  Vă recomand cartea pentru perspectiva ei originală și ironică asupra realității.