Ca o floare a culturii umaniste
Scris de Anca Giura • 11 May 2012 • in categoria Proza scurta
Autor: Marguerite Yourcenar
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Laurenţiu Zoicaş
Numar pagini: 216
ISBN: 978-973-46-2542-0
Trei povestiri de o limpezime inimitabilă, cu ecou deplin în expresivitatea titlului, alcătuiesc volumul ,,Ca o apă care curge’’ al Margueritei Yourcenar(1903-1987). Cea dintâi, ,,Anna, soror…’’, evocă subtil tema incestului fratern, devenit loc comun al psihanalizei de azi. Cea de-a doua, ,,Un om obscur’’, abordează tema lui vanitas vanitatum. Cea de-a treia şi ultima configurează sugestia măştii şi a complexului de tip ,,persona’’ prin personajul Lazarus, actorul ambulant.
În contextul unei clasificări funcţional simpliste, aş putea afirma că există romane istorice şi, respectiv, romanele istorice ale Margueritei Yourcenar. Acestea din urmă constituie fascinaţia mea pentru o autoare singulară, riguroasă şi profundă, al cărei stil este caracterizat de o limpezime filozofică şi de un rafinament erudit inimitabile. Celebră pentru miile de ore consumate în bibliotecile cu manuscrise vechi, rarisime, în scopul de a se documenta exhaustiv, Marguerite Yourcenar rămâne o autoare unică în istoria literaturii mondiale, cea care i-a siderat pe istorici atunci când a dat publicităţii ,,Memoriile lui Hadrian’’. Mulţi au crezut că memoriile împăratului pacificator n-au fost compuse, imaginate, ci pur şi simplu…găsite, atât de veritabile păreau.
Iubitoare de filozofie, de Grecia, de ruine, de cultură antică, cunoscătoare fină de greacă veche şi de latină, devotată unui act scriitoricesc care solicită o documentare perfectă, Marguerite Yourcenar recontituie pagini de istorie şi portrete de anonimi interesanţi cu o acurateţe asemănătoare lui Pieter Bruegel în pictură. Pentru această scriitoare şi eseistă de geniu oamenii par năluci care evoluează într-un teatru al umbrelor-viicile şi plăcerile mundane perene-iar trecutul rămâne numai oglinda viitorului în sensul grandorilor şi al decăderilor. Nu de puţine ori, personajele ei au pioşenia unei treceri discrete prin lume, destinul uman pendulând între singurătate şi aleatoriu: ,,Toate se întâmplau ca şi cum, pe un drum ce nu duce nicăieri anume, te-ai întâlni, rând pe rând, cu pâlcuri de drumeţi la fel de neştiutori ca şi tine în privinţa ţintei lor şi răsăriţi în calea ta doar preţ de o clipită. Alţii, dimpotrivă, te însoţesc o bucată, apoi la o cotitură pier fără motiv topindu-se ca nişte umbre. Era de neînţeles cum de ajungeau oamenii ăştia să-ţi ocupe mintea şi închipuirea, ba uneori chiar să-ţi frângă inima, înainte de a dovedi ceea ce erau nişte năluci. Poate că, la rândul lor, şi ei gândeau la fel despre tine, dacă vor fi putut gândi. Toate astea nu erau decât scamatorie şi vis.’’
În economia operei yourcenariene, ,,Ca o apă care curge’’ nu are prestigiul marilor romane care îi vor deschide autoarei porţile Academiei Franceze şi, apoi, Americane, dar volumul respiră aceeaşi seninătate, acelaşi stoicism naratorial cu privire la bucuriile şi păcatele lumeşti, cele care înmănunchiate alcătuiesc fluviul pasiunilor lumii.
-
Plusuri
Stilul Yourcenar excelează în arta portretului şi a descrierii însufleţite.
-
Recomandari
Unor cititori aplecaţi spre plăcerile secrete ale vieţii
Mihai M. spune:
31 January 2014 | 11:45 am
Cartea care m-a facut sa ma indragostesc definitiv de Marguerite Youcenar!
Daca Memoriile lui Hadrian m-au cucerit pagina dupa pagina, Ca o apa care curge… a pus stapanire pe mine de la prima pagina! Ultima povestire e fenomenala…absolut stralucitoare!… … …