Les enfants terribles
Scris de Calina Matei • 28 October 2014 • in categoria Proza scurta
Autor: F. Scott Fitzgerald
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Mihaela Ghiţă
Numar pagini: 328
ISBN: 978-973-46-4137-6
Colecția de povestiri care reunește aventurile lui Basil Duke Lee și ale lui Josephine Perry a văzut lumina tiparului în 1928, atunci când F. Scott Fitzgerald căuta o scăpare din presiunea generată de așteptările unei continuări a Marelui Gatsby. Întâmpinând oarece dificultăți în a finaliza Blândețea Nopții, Fitzgerald începe să scrie o serie de povestiri în care reflectează asupra copilăriei sale din Vestul Mijlociu. Așa ajunge Lee o copie a tânărului Fitzgerald, în timp ce capricioasa Perry pare să fie bazată pe prima dragoste a autorului, Ginevra King, o debutantă din Chicago.
Întâmplările lui Basil și ale lui Josephine poartă ecouri similare cu cele ale lui Salinger în De veghe în lanul de secară, pentru că înverșunarea personajelor ce își înfruntă destinul și opiniile potrivnice ale celor din jur e palpabilă dincolo de pagină.
Asemeni lui Holden Caulfield, cei doi ajung embleme ale rebeliunii adolescentine din care încearcă să se sustragă prin prisma lecțiilor învățate și a unei maturități pe care o cred dobândită. Dar eforturile lor par zadarnice, iar bunele intenții se evaporă în fața unei atitudini de atotștiutor sau de fetiță-femeie fatală care se joacă cu sentimentele tuturor fără să-i pese de consecințe.
La prima lectură, atât Basil cât și Josephine sunt insuportabili, dar rabzi alături de ei sperând cumva că teribilismul adolescentin nu va ține o veșnicie și că vor intra la un moment dat în suficient bucluc încât să adopte o atitudine mai rezervată și să exprime remușcare.
Din fericire acest lucru nu se întâmplă pentru că, tocmai din încăpățânarea de a își lepăda vechile obiceiuri, reiese latura lor umană, iar sumei defectelor li se adaugă și calități, ajungând chiar să îi compătimești pentru câte au de tras, dar asta abia după ce te amuzi copios pe seama pățaniilor acestora.
Povestirile lui Basil Duke Lee îl urmăresc pe tânărul adolescent care abandonează viața din Vestul Mijlociu pentru a merge la școală pe Coasta de Est și apoi la colegiu. De-a lungul aventurilor sale, Basil se transformă din mucosul nesuferit pe care nici cei de acasă, dar nici cei de la școală nu îl vor în preajmă, într-un tânăr ambițios, cu planuri mărețe, gata să se ridice la nivelul potențialului său. Îl vedem plănuind petreceri de la care încearcă să excludă
prezenta adulților pentru a le putea îmbrățișa pe fete în voie, scriind și punând în scenă o piesă de teatru în care alege să rămână în umbră, cu un rol micuț, dar cu titulatura de scriitor și regizor impresionându-i pe cei care nu îl credeau în stare.
Și viața de la școală pare să se schimbe atunci când din codaș aproape că ajunge fruntaș, este admis la Yale și face parte din echipa de fotbal a colegiului. Din păcate, pe fondul aventurilor sale rămâne constantă neîmplinirea amoroasă pentru că fetele pe care le place par să îi alunece printre degete și oricât se străduiește să le păstreze sau să le convingă de sentimentele sale, acestea nu fac decât să se îndepărteze.
La polul opus se află Josephine Perry cu nurii ei care îi amețesc de tot chiar și pe tinerii mai mari ca ea. Perfect conștientă de farmecele sale, în stare să gândească la rece orice mișcare, să cântărească orice vorbă pentru a își cuceri prada, tânăra de șaisprezece ani pare mai degrabă o văduvă neagră decât o adolescentă care începe să fie conștientă treptat de lumea din jurul ei. Cu un talent formidabil de a intra în bucluc, nimeni și nimic nu este mai presus de scopurile ei, chiar dacă asta înseamnă să își facă de râs familia și să îi provoace o criză de isterie surorii sale chiar în ziua nunții. Raționalizând orice lucru rău care i se întâmplă drept consecință a invidiei celorlalți, nu își asumă responsabilitatea pentru nimic până în clipa în care ajunge la crudul adevăr și realizează că este goală pe dinauntru, falsă și incapabilă de a iubi cu adevărat deși ceea ce consideră a fi iubirea vieții ei e în fața sa, gata să o iubească înapoi.
Dincolo de anii începutului de secol douăzeci care reprezintă o facinație aparte, mai ales atunci când sunt văzuți prin scriitura lui F. Scott Fitzgerald, Povestiri cu Basil și Josephine ar putea fi o cronică a acelor timpuri privită prin ochii adolescenților privilegiați. Relațiile sociale, ideile, moralitatea, puterea, ambiția, emoțiile vârstei – sunt toate acolo pentru a creiona o lume opusă celei întâlnite de Holden Caulfield, pentru că de data aceasta nu mai vorbim de un exclus social.
Personal, nu știu unde aș încadra această carte pentru că am pendulat între a mai citi încă o pagină și a o abandona, obosită fiind de capriciozitatea și sentimentalismele adolescentine. Dar chiar și așa, umorul și talentul de narator a lui Fitzgerald compensează pentru excese, mai ales când la final lecția este una moralizatoare.
-
Plusuri
Umorul cu care Fitzgerald descrie întâmplările celor două personaje.
-
Minusuri
Capriciozitatea și victimizarea lui Josephine care m-au făcut să îmi displacă personajul.
-
Recomandari
Celor ce vor să îl descopere pe tânărul Fitzgerald în mod indirect, celor care se întreabă cum erau Gatsby și Daisy în tinerețe și, nu în ultimul rând, celor ce vor să descopere cum era viața la început de secol XX în familiile privilegiate.
Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Din cate imi amintesc, Elif Shafak il aminteste pe autor in cartea ei, “Lapte negru”, sugerand ca, nu de putine ori, acesta s-ar fi “inspirat” din jurnalul sotiei sale, folosind unele idei in scrierile sale…
Zina spune:
28 October 2014 | 12:18 pm
Bine spus ”celor care se întreabă cum erau Gatsby și Daisy în tinerețe”. Chiar la asta mă gândeam în timp ce parcurgeam recenzia, că F. Scott Fitzgerald nu reușea să scrie o continuare la Marele Gatsby, dar a reușit să scrie o carte ce ar fi putut să fie volumul I al celebrului roman.