Titlu: Calendarul unei vechi iubiri
Autor: Andreï Makine
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2024
Traducere: Alexandra Cozmolici
Numar pagini: 184
ISBN: 978-973-46-9702-1

Știți ce sentiment te încearcă atunci când descoperi mult prea târziu un scriitor? Asta am simțit eu de-a lungul întâlnirii literare cu Andreï Makine. Nu înțeleg de ce am așteptat atât ca să-l citesc, dar romanul său Calendarul unei vechi iubiri m-a convins că am în față un Greu al literaturii contemporane. 

Romanul este o frescă a tranziției între perioadele de până la și de după cele două războaie mondiale, vremuri de mare vâltoare și de dificultăți morale complexe. Personajul Valdas Bataev este un reprezentant tipic al clasei elitiste din perioada țarismului. Copil crescut în familia unui avocat de renume și a unei mame vitrege exuberante, Valdas devine martorul transformării societății ruse inițial din poziția aristocratului fără griji, apoi din cea a veșnicului exilat. 

Linia narativă centrală este cea a metamorfozei personajului principal, acea devenire masculină care începe din perioada Primului Război Mondial, precedată de sentimentul așteptării și al incertitudinii. De fapt, Valdas este expresia poporului rus de până la impactul cu Revoluția. Este tânăr, frivol, încercat de o sumă de emoții covârșitoare. Acesta se îndrăgostește mai întâi de Taia, o contrabandistă de tutun, apoi, speriat de poziția ei mult prea nesemnificativă în lanțul trofic al puterii, își mută atenția spre o iubită mai nobilă. Ce nu știe Valdas e că anume Taia va fi conexiunea sa cu realitatea, va fi acel ghiont în coaste care va reflecta decăderea lumii ruse. 

Andreï Makine reușește să ne poarte printr-un periplu emoționant și foarte subtil, o călătorie în culisele renumitului spirit rusesc, acolo unde bezna domnește și e un întuneric disperat în care se moare și se trădează la greu. Pun asta pe seama obârșiei rusești a autorului, care a înțeles că e ceva dostoievskian în toată călătoria aceasta. Valdas  nu face altceva decât să se lase purtat de valurile agresive ale istoriei și să se tot schimbe, erijându-se ba într-un iubit înflăcărat, ba într-un soldat în fața morții. 

În puținele pagini ale cărții, scriitorul a reușit să exploreze o sumă de fenomene sociale, politice și economice ale acelor vremuri: de la izbucnirea Revoluției și până la traiul dificil, umilitor al emigranților albi. Valdas ajunge inclusiv taximetrist în Parisul bulversat de hoardele rușilor fugiți din fața tăvălugului revoluționar și trăiește un soi de letargie socială până devine parte din Rezistența franceză. Involuntar, neașteptat, ca aproape întreaga sa viață. 

Andreï Makine m-a convins. M-a convins că este un mare scriitor, un povestitor fin și, mai ales, un bun observator care își țese istoriile ținând cont de realitățile acelor vremuri. M-a convins că poți scrie despre război prin prisma omului, dincolo de enumerarea uzuală a lucrurilor care se distrug. M-a convins că poți pune multă poezie într-o narațiune despre viață. Dar cel mai important, m-a convins că puterea literaturii se ascunde în limpezimea ideilor, în felul direct și sincer cu care un autor ne poate aduce mai aproape de veșnica problemă a răului, în cele mai monstruoase forme ale sale.