Evadare din colivia de aur
Scris de Calina Matei • 7 January 2014 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Monica Ali
Rating:
Editura: Lira
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Valentina Georgescu
Numar pagini: 336
ISBN: 978-606-600-454-1
„Nu a fost o închisoare, dar a scăpa a fost la fel de greu ca a scăpa dintr-o închisoare. În basme, prințesele erau mereu închise în turnuri. În realitate, nu exista niciun turn și nici zăvoare. Stăteai în capul unor scări de cristal înalte de aproape doi metri, încălțată în pantofi de sticlă, și n-aveai cum să ajungi jos fără să-ți frângi gâtul.”
Povestea pornește de la premisa că Prințesa Diana nu a murit în acel teribil accident de mașină din Paris ci că a ales să-și însceneze propria moarte prin înec, aflată fiind în Brazilia pentru o vacanță. Pasărea măiastră și-a dorit eliberarea din colivia aurită în care și-a petrecut mare parte din viață și a dat-o la schimb pe un trai normal în orașul Kensington din Carolina de Nord, unde se ocupă de o canisă și unde alaiul regal capătă forma a patru prietene la fel de normale dacă nu chiar comune iar pretendenții bogați devin brokeri de asigurări cu un trecut la fel de dureros.
Prezentul se contopește cu trecutul prin vocea lui Lawrence Arthur Seymour Standing, un personaj fictiv, care i-a servit drept secretar personal prințesei și care are rolul de a echilibra povestea, justificând alegerea Dianei de a fugi de celebritate și viața trăită sub obiectivul paparazzilor care amenințau să o distrugă. Autoarea merge până într-acolo încât își înzestează personajul cu abilitatea de a o judeca pe Regina Inimilor și de a arăta că de fapt chiar și atunci când trăia la Londra și se bucura de toate privilegiile din lume nu era decât încorsetată de toate acestea și întristată peste măsură de singurătatea și nevoia excesivă de iubire pe care le resimțea acum zi de zi.
Cea mai captivantă parte din carte e cea în care identitatea bine clădită a Lydiei, numele american al Dianei, e pe cale să fie dezvăluită de un paparazzo aflat accidental prin Kensington. De aici se pornește un veritabil joc de-a șoarecele și pisica în care postura de urmărit și urmăritor pare să se schimbe constant între cele două personaje.
Dacă ar fi fost să mă iau după titlul cărții Monicăi Ali – Prințesa Diana. Povestea Nespusă - ar fi trebui să cred că romanul de față e de fapt mai mult realitate decât ficțiune, când el e mai degrabă ficțiune decât realitate. Revista People a numit-o „o carte uluitoare” dar eu din păcate am rețineri în a îi aduce asemenea elogii pentru că dincolo de subiectul garantat să capteze atenția și să te îndemne să iei cartea în mâini și să o răsfoiești, nu prea rămâne multă substanță în urmă.
Ce mi-a plăcut mie cel mai mult au fost inserțiile din viața ei personală, cele care au fost dezvăluite atât în timpul vieții cât și după moartea acesteia cu privire la dezechilibrele emoționale și stările care-i dictau comportamentul irațional, arătând de fapt lumii că și cea mai frumoasă coroană de diamante are suficientă putere să te sfâșie sub presiunea socială a perfecțiunii.
-
Plusuri
Inserțiile cu privire la viața Dianei așa cum era pe vremea când era prințesă, cu bune și cu rele, care reușesc să o umanizeze și să pună într-un con de umbră celebritatea sa.
-
Minusuri
Faptul că în absența personajului faimos romanul ar mai fi încă unul din multele care există, fără a se distinge în mod special.
-
Recomandari
L-aș caracteriza drept roman de avion sau de tren, perfect pentru o călătorie de câteva ore în care ai nevoie de ceva care să-ți distragă atenția.