De dragul ochilor lui Nino
Scris de Cristina Stancu • 20 August 2015 • in categoria Roman de dragoste
Autor: Kurban Said
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Antoaneta Olteanu
Numar pagini: 293
ISBN: 978-973-724-485-7
-Aveți sufletul unui om de stepă, spuse el. Cred că, pentru a defini oamenii, e suficient să-i împărțim în două: oameni ai pădurii și oameni ai stepei. În Orient, în stepă te poți îmbăta și fără vin. Oamenii se îmbată de vântul arzător și nisipul fierbinte. Lumea stepei e simplă și fără probleme. Pădurea însă e plină de întrebări. Stepa nu pune întrebări și nu promite nimic. Însă arșița sufletului vine din pădure. Omul stepei, așa cum îl înțeleg eu, e capabil de un singur sentiment și știe un singur adevăr. Aceste două lucruri îi umplu sufletul.
De la Munții Ural până în Țara Soarelui-Răsare stepele sunt nesfârșite, iar vântul care spulberă praful șoptește fiecăreia o melodie distinctă: astfel în Iran susură voluptatea decadentă a poeziei, iar în Azerbaidjan se aude urletul de război, chemarea sălbatică a inimilor curajoase. Folosindu-se de varietatea temperamentelor popoarelor asiatice din Caucaz, Kurban Said (autor cosmopolit, îndrăgostit de orașul Baku) aduce împreună în romanul „Ali și Nino” identități naționale distincte, alegând pentru îndrăgostiții din titlu origini contrastante: Ali este musulman din familia Șirvanșir, crescut în spiritul tradiției, iar Nino este o creștină gruzină, recent înnobilată, învățată să admire stilul de viață occidental.
Prin dragostea lor, Kurban Said arată mărinimia de care e capabil un bărbat care iubește, urmărește renunțările dureroase ale lui Ali în încercarea de a-și înțelege aleasa și face vizibil conflictul din inima eroului – cum poți apăra Orientul când ochii lui Nino se aprind în fața Europei? Cum te poți abandona femeii când dușmanii vor să-ți smulgă rădăcinile? Maturizarea protagonistului se desfășoară în paralel cu bătăliile și campaniile din primul război mondial, prilej cu care descoperim un Azerbaidjan în derivă, nehotărât dacă să imite stăpânul european sau să-i reziste. Aflați în celălalt capăt al lumii, departe de centrele politice unde se aruncă zarurile, asiaticii află cu întârziere mersul lumii, astfel că până să-și formuleze un plan, se schimbă circumstanțele și când sărbătoresc o victorie, află în clipa următoare că a fost anulată de un triumf nou al taberei adverse. Pe un fond de instabilitate, azerii își modifică valorile peste noapte, preferând sărăcia tihnită bogăției nefaste pe care le-a adus-o petrolul. Mai mult, orgoliul de a merge la război pentru a cauza și a privi moartea dușmanului, atât de caracteristic musulmanului devotat, este înlocuit de o blazare deprimantă: inamicii nu sunt ai lor, ci au fost aleși de puteri mai mari, imperii care se agață de ultimii pioni pentru a-și întârzia prăbușirea.
Cu o intuiție politică precoce, Ali înțelege repede cum funcționează relațiile din jurul său. Inima lui caldă, clocotind de pasiune, nu îngheață sub suflarea morții. Fără a da înapoi, el își îmbrățișează iubita, o protejează și încearcă să o convingă să poarte văl. Își dăruiește prietenia unui armean (în ciuda prejudecăților locale) pentru ca apoi să-l ucidă (acest gest capital transformându-l din băiatul poznaș priceput la limbi străine în bărbatul curajos, asiaticul dârz gata să-și apere teritoriul). Tinerețea sa e marcată de necesitatea de a înțelege – continentul străin, tatăl său, Nino, familia ei gruzină, armeanul alunecos și Dumnezeu/Allah, cu toate aceste entități intră în dialog și pentru fiecare simte că și-ar putea sacrifica viața. Raporturile pasionale cu toate aceste elemente străine îl transformă pe Ali într-un erou – autentic, rațional, crud și totodată tandru (cine altul ar mai fi observat pe timp de seară acel păun stingher cu coada înfoiată privind apusul?).
Autorul, el însuși un mister (prezență seducătoare, asemănat deseori cu Rudolph Valentino, evreu vorbitor de limbă rusă, născut la Baku, emigrat în Germania, convertit la islamism, vânat de naziști și apoi îmbrățișat de cercul intim al lui Mussolini), se pricepe să dozeze exotismul, feminitatea, umorul și sentimentul național. Întregul roman este o aglomerare uimitoare de elemente discrepante, care încearcă să formeze un tot unitar pentru că de acest echilibru depinde însăși dragostea eroilor. Astfel Nino devine un contrast fermecător: blândă precum adierea vântului, fragilă ca o cadână din harem, senzuală ca Asia, determinată ca Europa. Cauză unică a transformărilor sufletești ale lui Ali, ea acumulează semnificații din ce în ce mai complexe: trupul ei e sacru și totuși ea îl vrea descoperit pentru a-și reconfirma mereu frumusețea, inima îi e deschisă orizonturilor occidentale și totuși s-a oprit la Ali pentru că în sângele ei va striga întotdeauna glasul cuceritor al stepei.
-
Plusuri
Un roman care abundă în imagini delicate, încărcat emoțional, marcat de o dublă victorie: o poveste romantică sensibilă și o declarație de credință înduioșătoare față de Azerbaidjan;
-
Minusuri
De data aceasta, minusurile nu pot veni decât din partea cititorilor, așa că păzea! Dacă sunteți tentați să îi asemănați pe Ali și Nino cu Romeo și Julieta, vă rog opriți-vă la timp! Nu aruncați umbra Europei asupra acestor pagini!
-
Recomandari
Pentru cei care vor să citească și altceva decât literatura europeană, pentru cei îndrăgostiți de Asia, pentru romanticii de pretutindeni, pentru patrioți, pentru iubitorii de exotic.