bookblog.ro

Durabila teamă de banalitate

Scris de • 1 August 2012 • in categoria

Titlu: Tinerețe. Scene de viață provincială
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 224
ISBN: 978-973-689-499-2

„E posibil să fii anost şi banal nu numai la suprafaţă, ci şi în străfundul tău, şi cu toate acestea să fii artist? Dacă, de pildă, T. S. Eliot este anost până în adâncul fiinţei sale, iar ceea ce susţine el referitor la personalitatea artistului, anume că nu e relevantă pentru opera acestuia, nu e decât o stratagemă de a ascunde faptul că e anost?”

Tinereţe, cel de-al doilea volum din trilogia lui J. M. Coetzee de memorii ficţionalizate, urmăreşte evoluţia lui John de la statutul de student la matematică în Cape Town la cel de programator în Londra şi, mai târziu, într-un orăşel englez oarecare. Dacă primul volum, Copilărie, a încercat să cuprindă o porţiune din ceea ce însemna Africa de Sud pentru un copil alb, în anii ’40-’50, cartea de faţă îngustează vizorul, întrucât naratorul devine din ce în ce mai preocupat de sine şi mai puţin curios să afle şi să înţeleagă esenţa naţiunii din care se trage.

Cum John nu se străduieşte câtuşi de puţin să se prezinte cititorului drept un personaj demn de interes, lectura este pe alocuri greoaie. Da, am priceput rapid că fetele nu sunt cu nimic atrase de fizicul său şi că nici printr-o conversaţie sclipitoare nu a reuşit vreodată să cucerească pe cineva; că, pe deasupra, se visează drept un mare scriitor, deşi niciuna dintre tentativele sale literare nu îl entuziasmează.

Dar acest John insistă să ne conducă prin galeria lui de relaţii jenante, subliniind, cu fiecare nou eşec, certitudinea că nu va cunoaşte marea pasiune în niciun domeniu – ca şi când ar suspecta, tot mai pregnant, că în spatele celebrităţii şi al succesului (literar, dar nu numai) poate foarte bine să se afle şi o totală lipsă de originalitate, însoţită de vreun capriciu al sorţii: „E oare nevoie şi de altceva decât de o încăpăţânare prostească, insensibilă, şi în iubire, şi în scris, dimpreună cu disponibilitatea de a eşua în mod repetat?”.

După experienţa chinuitoare a muncii într-o corporaţie, de unde îşi dă demisia sub motivul că atmosfera de lucru nu i s-a prezentat drept suficient de prietenoasă, naratorul are şansa de a fi angajat într-un proiect informatic de amploare, intrând în contact cu unii dintre cei mai buni matematicieni ai timpului său. Cu toate astea, nu se poate vorbi despre entuziasm în vreun punct al poveştii sale: întâlnirile cu oameni deosebit de inteligenţi sau talentaţi îi provoacă angoase, pornite fie din comparaţia cu aceştia, fie (mai rar) din punerea sub semnul întrebării a moralităţii proiectelor acestora.

Într-unul dintre momentele de cotitură ale cărţii, personajul asistă pasiv la avortarea primului copil pe care l-a conceput: „E copleşit. Abia dacă a păşit în lume şi are deja o moarte pe conştiinţă. Câţi dintre bărbaţii pe care-i vede pe stradă poartă cu ei copii morţi, ca pe nişte pantofiori de bebeluş atârnaţi în jurul gâtului?”. Însă, după cum subliniază puţin mai târziu, nu îi plac deloc veştile proaste despre sine, aşa că astfel de introspecţii sunt menţinute la o temperatură scăzută.

Neîndoielnic, este nevoie de curaj pentru a scrie atât de sincer despre propria micime şi lipsă de resurse interioare, dar şi de o mare doză de răbdare pentru a parcurge o astfel de scriitură. Captivant este modul în care tânărul sud-african percepe Marea Britanie, de la bucuria distanţării de propria ţară înspre nelămurirea cu privire la numărul impresionant de străini care aleg să trăiască pe acea „insulă umedă, mizerabilă, pe care o detestă şi de care nu-i leagă nimic”.

  • Plusuri

    Confesiunile poate dezarmant de oneste despre revelaţia propriei banalităţi, analiza de sine la persoana a treia.

  • Minusuri

    Completa lipsă de umor a naraţiunii, stagnarea într-un fel de purgatoriu al celui care se simte înşelat în aşteptările faţă de lume şi, secundar, faţă de sine.

  • Recomandari

    Celor interesaţi de memorii sau de tema dezrădăcinării. Volumul a fost asemănat, cu destulă îngăduinţă, „Portretului artistului în tinereţe” al lui Joyce.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • clarisse frederic vitoux

Copyright ©2011 Bookblog.ro