Doctor în economie, cu studii aprofundate de matematică şi neurologie, Paul J. Zak scrie un studiu amplu cu privire la influenţa oxitocinei şi a altor hormoni asupra deciziilor morale pe care ne vedem în situaţia de a le lua de-a lungul timpului.
Cumpără titlul în engleză
În funcţie de prevalenţa unui hormon în organism, de apartenenţa religioasă şi socială, de formarea culturală sau chiar de consumarea unei anumite substanţe, acţionăm în moduri care îi vor ajuta sau afecta direct pe ceilalţi – pe cei apropiaţi sau pe masa amorfă de indivizi pe care nu îi cunoaştem, dar care, într-un fel sau altul, se află în raza de acţiune a deciziilor noastre. Pe lângă aspectele generale întâlnite probabil de fiecare dintre noi în cel puţin câteva articole de popularizare a ştiinţelor sociale, Paul J. Zak aduce subiectului o mare capacitate de sinteză, condensând zeci de ani de experimente şi documentare personală în opt capitole care tratează, în termeni deloc greoi, problema influenţei hormonale asupra moralităţii.
Mă aşteptam la o colecţie de articole mai mult sau mai puţin închegate, care să-mi lămurească măcar sensul termenului „neuroeconomie”, inventat de Zak. În realitate, volumul este scris impecabil, ca şi când pe lângă omul de ştiinţă s-ar fi învârtit un student talentat la literatură sau creative writing, care i-ar fi indicat locurile unde s-ar potrivi un studiu de caz sau un subcapitol mai neserios printre informaţiile în stare pură.
În introducerea cărţii, americanul Zak povesteşte cum a participat la o nuntă în Devon pentru a preleva sânge de la fiecare dintre cei prezenţi, fiindcă mireasa, „aşa, de dragul distracţiei, voia să vadă dacă efectul emoţional înălţător al cununiei avea să le modifice invitaţilor nivelul de oxitocină [...], mesagerul chimic pe care-l studiam de câţiva ani.” Spre final, în subcapitolul „În căutarea mea”, acelaşi personaj mărturiseşte: „deşi fost sportiv în facultate, înalt de 1,93 metri, deşi fost savant distrat şi fost obsedat de matematică, în prezent nu mă bucură nimic mai mult decât să mă înghesui pe canapea cu soţia şi cele două fiice ale noastre şi să lăcrimez la filme cu fetiţe şi iepuraşi vorbitori”.
Dincolo de explicaţiile relativ tehnice despre cum o creştere a nivelului de oxitocină generează încredere, care duce la decizii economice de tipul investirii în oameni fără siguranţa vreunei recompense, care, conform experimentelor autorului, conduce neaşteptat de rapid către prosperitate la orice scară, în funcţie de numărul celor implicaţi, Molecula morală vine cu explicaţii concrete despre doza de încredere adecvată speranţei de viaţă peste medie şi cu o interpretare coerentă a unor schimbări economice globale din ultima jumătate de secol.
De la „jocul încrederii” în care Zak şi câţiva colaboratori au implicat voluntari din toată lumea, la studierea sexualităţii homarilor, la compararea diferenţelor chimice dintre „neurotipici” şi „autişti” şi până la asocierea Dumnezeului răzbunător din Vechiul Testament cu efectele nivelului ridicat de testosteron, versus Dumnezeul blând al Noului Testament şi receptarea corectă şi frecventă a oxitocinei, cartea propune o viziune socioeconomică poate foarte greu de realizat, dar nu una utopică.
De urmărit şi prezentarea TED a câtorva idei din carte, susţinută cu un an înainte de apariţia acesteia:
-
Plusuri
Deşi riguros şi tehnic impecabil, volumul nu devine niciodată greoi şi aduce asocieri surprinzătoare cu fiecare subcapitol.
-
Minusuri
Poate că nu ţineam să ştiu exact câte îmbrăţişări pe zi se străduieşte autorul să obţină pentru a-şi optimiza nivelul de oxitocină, dar am aflat-o şi pe asta.
-
Recomandari
Oricui vrea să afle mai multe despre legăturile dintre economie, încredere şi etică.
Categorie: Psihologie/Sociologie | Autor: Paul J. Zak | Editura: Humanitas
