Titlu: Ghepardul
Autor: Giuseppe Tomasi di Lampedusa
Rating:
Editura: Humanitas fiction
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Gabriela Lungu
Numar pagini: 286
ISBN: 978-973-689-427-5

"Doresc, ba nu, vreau, ca la moartea mea să nu se facă nici un fel de anunț, nici în ziare, nici în vreun alt mod. Funeraliile trebuie să fie cât mai simple posibil, la o oră incomodă. Nu doresc nici o floare şi nimeni care să mă conducă în afară de soția mea, de fiul meu adoptiv şi logodnica acestuia.’’(Din testamentul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa-Palermo, 24 mai 1957, redat parțial în prefața prezentei ediții Ghepardul de la Humanitas.)

Se întâmpla cu două luni-fără o zi-mai repede de însăși data morții. Moarte care va surveni în ritmul galopant şi sufocant al cancerului pulmonar. Dar aceasta nu era cea mai mare deznădejde a autorului, cel care nu se încredea în oameni, dar care se încredea în câini. Grija lui majoră era legată de soarta unicului roman al vieții sale, exceptând manuscrisul ,,Pisicuțele oarbe’’ neterminat. Ghepardul nu fusese publicat încă, respins de edituri precum Mondadori sau Einaudi. În ce o privește pe aceasta din urmă, scrisoarea de refuz editorială i-a parvenit autorului chiar în zilele de dinaintea morții.

Scriu cu mare emoție despre aceste roman pe care îl iubesc şi pe care l-am citit zilele acestea a treia oară. Semnalez noutatea de traducere şi de prefață pe care o aduce ediția românească de la Humanitas. Mai ales prospețimea prefeței a reprezentat o deosebită revelație pentru mine aducându-mi la cunoștință lucruri noi din fascinanta biografie a autorului.

Despre subiectul acestui roman teribil s-a scris mult, după ce, în fine, în 1958 editorul Giorgio Bassani îl publică la editura Feltrinelli, iar cinci ani mai târziu Luchino Visconti îl ecranizează ireproşabil. Pentru mine, Don Fabrizio Corbera Principe de Salina este prototipul marilor singuratici care presimt turnurile Istoriei şi care cultivă tradițiile seculare. Un regalist inteligent, fermecător şi rafinat care înțelege up&down-ul lumii care aduce cu sine revoluții precum cea a lui Garibaldi. Roman crepuscular, de atmosferă, Ghepardul este cartea unui singur mare personaj așa după cum filmul lui Visconti rămâne mai ales parcă ,,filmul pentru Lancaster’’.

Totodată, deschidem un roman autobiografic, deşi cu numele personajelor schimbate, câtă vreme prototipul lui Don Fabrizio este însuși bunicul scriitorului. Ghepardul este opera unui om tainic, discret şi sofisticat despre care încă nu se știe totul. La nivel mondial această carte a generat o atracție precum aceea pe care, la scară mică, cititorii români o au pentru Craii de Curtea-Veche.

• Plusuri

  Un roman de o impecabilă construcție stilistică şi de o poezie melancolică de neuitat.

• Recomandari

  Tuturor celor perdanți, deşi calitățile lor n-ar merita eșecul. Tuturor autorilor predestinați a deveni mari şi în care editorii n-au avut încă încredere