Cultura sub specie ludi
Scris de Raisa Stoleriu • 29 September 2012 • in categoria Filozofie
Autor: Johan Huizinga
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2012
Traducere: H. R. Radian
Numar pagini: 348
ISBN: 978-973-50-3480-1
Cândva, ȋntr-o lume ancestrală, am ȋnceput să ne jucăm. Din corpul lui Purusha am creat Universul. Ne-am aşezat apoi unul lângă altul şi ne-am răspuns la ghicitori, ne-am cântat şi ne-am dansat eternitatea de la sfârşitul unei zile, iar din toate acestea am desprins de-a lungul timpului cuvinte precum cultură, societate, popor, artă sau război.
Homo sapiens, homo faber, homo ludens – indiferent de felul ȋn care ne numim sau de epoca ȋn care trăim, omul are o ȋnclinaţie spre joc. ,,Civilizaţia umană se naşte şi se dezvoltă ȋn joc şi ca joc” (35), ne spune Johan Huizinga. Pentru a-şi argumenta ideile, istoricul olandez ne arată cum ,,cultura, ȋn fazele ei originare, este jucată” (101), de la mitologie până la realitatea istorică. Cultura nu a urmat jocului, ci s-a născut ȋn şi prin joc.
Ce este jocul, care sunt funcţiile sale, cum şi unde ȋl găsim? Elementele ludice sunt pretutindeni, iar Huizinga ne arată cum punctul de plecare semantic al acestui cuvânt, ȋn cadrul mai multor limbi, ,,pare să fie cel al unei mişcări rapide”. Orice luptă, indiferent de ceea ce măsoară, necesită respectarea unor reguli stricte, un spaţiu delimitat, o anumită ordine. Omul se află ȋntr-o competiţie - fie că vorbim de război, justiţie, sau jocurile de cuvinte, ghicitorile, din cadrul diferitelor adunări - el ȋncearcă să fie primul, să-i ȋntreacă pe ceilalţi, să fie onorat. Astfel, Huizinga nu se opreşte ȋn cercetarea sa la istoria unui singur popor. În această carte, elementele din cultura diferitelor popoare – europene sau occidentale – sunt analizate şi comparate, surpinzând miza jocului, instinctul agonal şi ,,fenomenul potlatch” din cadrul mai multor civilizaţii.
Într-o lume veche, jocul şi sacralitatea se ȋmpletesc prin făurirea unei alte realităţi şi totodată prin crearea unei ordini ȋn ,,lumea imperfectă şi ȋn viaţa haotică”. (51) Naşterea filosofiei a avut loc ,,nu dintr-un joc van, ci ȋntr-un joc sacru” (189), iar ȋntrebările legate de geneza cosmosului ori de cunoaşterea obârşiilor, ȋn tradiţia vedică, se puneau sub forma ghicitorilor. ,,Pentru omul primitiv, a putea sau a ȋndrăzni ceva ȋnseamnă putere, dar a şti ceva ȋnseamnă putere magică.” (186)
Huizinga ne arată elementele de joc din cadrul unei lumi demult apuse - de la justiţie şi război până la poezie, filosofie sau artă – o lume trecută, dar care ȋncă stă la bazele societăţii actuale. Ca să dau un singur exemplu din sfera artelor, ȋnainte de a vorbi de arta poetică din zilele noastre şi de funcţia sa estetică, Huizinga ne spune că ,,orice artă poetică veche este, la un loc şi ȋn acelaşi timp: cult, divertisment festiv, joc de societate, iscusinţă, punere la ȋncercare, sarcină enigmistică, catehism de ȋnţelepciune, persuasiune, magie, prorocire, ȋntrecere.” (205) Nevoia de uluitor, de o lume ce se ,,mişcă ȋn afara legăturilor raţiunii logice” este o funţie tipic ludică, iar lirismul ce-l găsim ȋn poezie ,,se află cel mai departe de logic şi cel mai aproape de dans şi de muzical. Liricul este limbajul speculaţiei mistice, al oracolului, al magiei.” (235)
Dacă jocul ȋnseamnă ȋn trecut şi sacralitate, şi este prezent ȋn toate domeniile din viaţa unui om, atunci ce se ȋntâmplă şi de ce această opoziţie ȋntre joc şi seriozitate? Aproape fiecare capitol se ȋntoarce la dilema de mai sus, prin noi argumente şi perspective, pentru ca ȋn final răspunsul să se găsească ȋn etic, ȋn ,,acel punct de sprijin care evadase din logic”, ȋn morală, ȋn noi ȋnşine. Ce s-a ȋntâmplat cu jocul de-a lungul timpului? Aşa cum statul roman cerea panem et circenses – pâine şi jocuri de circ -, incapabil de a trăi fără joc, aşa şi omul, ȋn evoluţia sa, a trăit (şi ȋncă o mai face) ȋn civilizaţii şi epoci sub specie ludi.
-
Plusuri
Meticulozitatea cu care este scrisă, analiza şi comparaţia diferitelor popoare, argumentarea clară a ideilor
-
Recomandari
Iubitorilor de cultură, istorie şi filosofie, cât şi celor care n-au uitat ȋncă să se joace.