Titlu: Reginele din parcul Sarmiento
Autor: Camilla Sosa Villada
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2025
Traducere: Mina Decu
Numar pagini: 208
ISBN: 9786064028624

Existența umană este o sumă de trăiri, de durer și de cazne care ne pun la grea încercare în speranța de a ne păstra un dram de umanitate. Cred că anume acest filon străbate tot romanul Reginele din Parcul Sarmiento de Camila Sosa Villada, tradus impecabil de Mina Decu pentru colecția Anansi Contemporan. Un grup de travestite își fac veacul în parcul Sarmiento și existența lor depinde de mătușa Encarna, o veritabilă matroană mustind de viață, de pasiune și de o verticalitate rar întâlnită. Acest microcosmos al păcatului le unește pe toate aceste ființe la limita dintre masculinitate și feminitate, aruncându-le într-un soi de disperare. Cine sunt? De ce sunt așa? De ce lumea le urăște cu atâta fervoare? La aceste și multe alte întrebări se tot încearcă găsirea unor răspunsuri. 

Semificțional, așa cum promite autoarea, romanul pare să mizeze pe șocarea intensă a cititorilor, doar că o face într-o manieră care mă pune pe gânduri. Toate aceste ființe zbuciumate ne ilustrează păcatul în formele sale obscene, păcatul comis de cei care se dau mari familiști, iar la căderea nopții vin să-și caute un mădular ciudat. Este un roman care pare să aibă ceva dantesc, parcul fiind de facto un soi de purgatoriu al unor suflete care par să fie pierdute, dar și trezite din amorțeală. 

În pliurile narațiunii se ascund simboluri feciorelnice: apariția unui copil din neant pe care femeile trans îl salvează, alăptarea ciudată dintr-un sân fals… Toate dau senzația unui basm urban în care autoarea împletește propria sa experiență de lucrătoare sexuală. 

Pe alocuri bukowian, romanul Reginele din Parcul Sarmiento este o găselniță literară cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Acel fir roșu al cruzimii, acea meditație asupra efemerului din viața acestor prințese nocturne este greu de dus pe alocuri: 

"Fiecare act de cruzime din partea oamenilor e ca o durere de cap care durează zile întregi. O migrenă puternică care nu te lasă și pace…"

Simțiți această senzație apăsătoare? Da, este persistentă de la prima la ultima pagină și te învăluie într-un soi de mâzgă. Personajul central, prototipul naratoarei, duce o luptă cu sinele său. Este respinsă de familie, fuge de oprobiul celor care ar fi trebuit să o iubească indiferent de natura sa, se teme de figura unui tată violent și face tot pentru a scăpa din mijlocul durerii, iar Encarna cu acest harem al său de travestite par să devină exact ceea de ce are nevoie acest biet copil.

Poate că ar fi bine să vă previn că nu e o carte pentru pudici sau că o să vă dea acel sentiment de murdărie spirituală, dar ce naiba? Când a fost viața un joc cu adevărat cinstit? Este o carte tare ca un espresso rece. E dură, tăioasă și foarte acută pentru că te pune în fața propriilor tale emoții. Cât de tolerant poți fi sau nu? 

Camila Sosa Villada a creat un univers al durerii și al deznădejdii, punându-ne în față o oglindă ciobită în care să ne vedem adevărata față. Probabil nu voi da greș dacă voi spune că este un exercițiu de echilibristică morală să înțelegi mesajul din spatele romanului, și anume acela că fiecare merităm un loc sub soare, doar că prețul diferă.