Titlu: Copacul
Autor: Ana Dragomir
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2021
Numar pagini: 112
ISBN: 978-606-978-368-9

Romanul scris de adolescenta Ana Dragomir pune faţă în faţă efemeritatea fiinţei umane şi  longevitatea unui copac. Plantat cu multă dragoste în ziua de 17 noiembrie 1558 de un băieţel pe nume Thomas, copacul va dăinui mai mult decât cel care l-a plantat. Copacul personificat va trece prin diverse momente istorice importante, fiind martor la schimbări, războaie, iubire, ură, dezvoltare tehnologică şi multe altele. El priveşte toate aceste momente cu compătimire sau entuziasm şi se ataşează de oamenii care îi spun o vorbă bună şi care se odihnesc sub crengile sale.

Thomas împreună cu prietena sa, Rosie, îşi vor scrijeli numele pe scoarţa Copacului, ca un marcaj pe inima acestuia, dar şi ca un transfer în eternitate. El va fi martor al separării drumurilor celor doi, care nu vor reuşi să rămână împreună aşa cum şi-ar fi dorit. Vizitele lor la Copac vor fi din ce în ce mai rare. Însă îl vor mai vedea pe prietenul lor comun o ultimă oară, adulţi fiind, şi vor îngropa la rădăcina lui o cutie cu jurnalele lor din copilărie şi cu alte mărturii ale unor vremuri frumoase şi fără griji.

Copacul va întâlni şi alţi oameni şi alte vremuri, fiindcă viaţa lui este una lungă. Va fi martorul unei confruntări încrâncenate cu muschete între o femeie şi un bărbat. O va cunoaşte pe regina Victoria, pe soţul ei Albert şi pe fetiţa lor Vicky. Prima femeie din lume care a condus o maşină, pe nume Bertha, va ajunge de asemenea la Copac, supărată că a uitat să ia benzină de rezervă.

Copacul va fi şi martor al Primului Război Mondial. După cum spune chiar el, copacii nu pot fugi, aşa că a fost nevoit să privească înspăimântat bombele care cădeau şi oamenii care mureau. Din fericire nici o bombă nu l-a lovit, astfel că a supravieţuit şi a fost martor al perioadei interbelice. O echipă de filmare va veni în preajma lui, iar Copacul se va delecta cu muzica şi arta care au înflorit în acea perioadă.

Însă bucuria şi liniştea s-au stins atunci când a venit cel de-al Doilea Război Mondial, mai îndelungat şi mai nimicitor decât primul. Copacul suferă ca un om şi îşi pune întrebarea pe care probabil mulţi şi-au pus-o atunci: de ce el a supravieţuit şi alţii au murit? De ce, de ce, de ce?

Durerea însă se va estompa odată cu trecerea timpului. Iar alţi oameni vor veni sub copac să se adăpostească şi să se bucure de umbra şi liniştea oferite de el. Copacul o va cunoaşte pe Anne şi pe verişoara ei, Elisa, bucuroase să se joace şi să se relaxeze sub crengile lui. Cele două vor descoperi cutia îngropată la rădăcina Copacului şi vor admira maiestuozitatea şi longevitatea acestuia, care a trăit şi a văzut multe, exact ca un om bătrân şi înţelept.

Cartea este îmbogăţită de numeroase ilustraţii realizate de Ionuţ Robert Olaru, care conferă poveştii scrise de tânăra scriitoare multă sensibilitate transmisă prin forme şi culori. Iar aici găsiţi un interviu interesant cu Ana Dragomir, din care veţi afla mai multe detalii despre viaţa ei şi pasiunea pentru scris.

• Plusuri

  O carte frumoasă, sensibilă, umană, care trebuie să îşi facă loc în fiecare bibliotecă şi în fiecare inimă, atât de copil, cât şi de adult.

• Recomandari

  Iubitorilor de poveşti menite să înfrumuseţeze viaţa, precum şi celor care iubesc ilustraţia de carte.