Titlu: Fiica lui Hokusai
Autor: Catherine Govier
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Irina Bojin
Numar pagini: 320
ISBN: 978-973-689-675-0

„Trupul meu era din nou îmbrăcat în haine de fată. Aveam paisprezece ani și eram urâtă. Așa spunea toată lumea. Falca de jos era lată, dând feței mele o formă colțuroasă. Bărbia ieșită în afară se termina cu un fel de măciulie rotundă. Eram poreclită Față-de-felinar. Munceam la Atelierul Steaua Nordului. Eram fata bună la toate a lui Hokusai.”

Oei este discipolul tatălui său, Hokusai - un artist renumit în întreagul Edo, influența lui ajungând și în alte părți ale Japoniei. Ea este cel mai vechi și cel mai credincios discipol al acestuia și se spune că l-a depășit în talent. Hokusai a avut-o pe Oei în grijă din ziua în care aceasta s-a născut. De atunci cei doi au fost mereu împreună.

Pe măsură ce Oei crește, devine din ce în ce mai mult ca tatăl său iar pe măsură ce tatăl său este tot mai faimos, acesta devine din ce în ce mai dependent de ochiul fin și mâna pricepută a lui Oei. Relația lui Oei cu Hokusai este una specială, sunt ca doi prieteni foarte buni care nu își exprimă sentimentele, dar știu foarte clar că se pot baza unul pe celălalt oricând. Oei îi este ascultătoare lui Hokusai și complice în tot ceea ce face, până și în escapadele amoroase. Sprijinul ei este unul emoțional, fizic și artistic.

Romanul este scris prin vocea lui Oei, autoarea făcând o documentare temeinică despre subiect și asta se simte în detaliile istorice pe care le-am întâlnit. Recunosc că până să citesc acest roman nu știam de povestea lui Hokusai. Există o dezbatere destul de amplă în ceea ce privește autorul picturilor, mulți susțin că Oei este cea care a pictat majoritatea imaginilor și nu Hokusai.

Romanul ne aruncă într-o societate a cărei conducători sunt împotriva modernizării. Shogun-ul emite noi edicte aproape în fiecare zi pentru a interzice o anumită activitate sau subiect ce ar putea afecta morala cetățenilor, astfel artiștii și scriitorii trebuie să găsească modalități de a păcăli legile shogun-ului. Familia lui Oei se clatină în mod constant între sărăcie și foame, nu numai din cauza legilor în continuă schimbare dar și pentru că Hokusai este inutil atunci când vine vorba de bani,el refuză să își vândă tablourile ieftin sau unor oameni pe care pur și simplu nu îi place.

Un rol foarte important în roman îl au curtezanele, cu statutul, ritualurile și limitările care le impuneau un anume stil de viață. Asistăm la scenele din cotidianul lor, cu imagini din casele în care trăiau sau instantanee din plimbările și discuțiile lor.

Ceea ce cred eu că autoarea punctează cu succes este încercarea lui Oei, ca și femeie în acea societate, de a nu fi banală, supusă regulilor și limitărilor. Ea nu dorește să se mărite sau să aibă copii cu un soț plictisitor atâta timp cât menirea ei pe Pământ este să picteze.

• Plusuri

  Cartea ne pune în fața unui context istoric și social aparte și ne face să aruncăm o privire asupra vieții în Japonia secolului 19.

• Recomandari

  Celor pasionați de Japonia, celor ce vor să citească o carte bună.