But that’s another story
Scris de Cristina Stancu • 18 January 2013 • in categoria Proza scurta
Autor: Dan Lungu
Rating:
Anul aparitiei: 2010
Traducere: Florin Bican
Numar pagini: 31
Tendinţa de a populariza literatura română în Occident a mobilizat forţele Institutului Cultural Român din Londra în efortul de a traduce cât mai englezeşte posibil o povestire scurtă de-a lui Dan Lungu, intitulată But that’s another story. Intuind afinitatea spaţiului britanic pentru tehnica „stream of consciousness”, atât de bine valorificată în „Ulise” (James Joyce) şi în „Doamna Dalloway” (Virginia Woolf), autorul român foloseşte „fluxul conştiinţei” pentru a ilustra micile drame ale domnului Escu, un bărbat în jurul vârstei de 50 de ani, martor a două regimuri politice (comunismul şi democraţia).
Într-un fel sau altul, domnul Escu e legat de trecut prin funcţia pe care a avut-o şi care i-a fundamentat statutul social: lucra pentru cenzură, strecurându-se în atelierele artiştilor şi evaluând arta în funcţie de standardele partidului. Nimeni nu a ştiut însă că domnul Escu nutrea o pasiune oarbă pentru artă şi că pe ascuns, îi sprijinea pe cei talentaţi, căutându-le clienţi pentru tablouri şi ajutându-I să supravieţuiască regimului. Acestea sunt însă amintiri care treptat se amestecă, în conştiinţa domnului Escu, derutându-l şi făcându-l să-şi creeze o altfel de biografie, una plină de panseuri de-ale altora, o viaţă de nobleţe şi fapte bune, pe care intenţionează chiar să o lase posterităţii, în scris, sub formă de memorii.
Interesant în această nuvelă este traseul parcurs de personaj dinspre realitate spre sine. Practic, în acest crochiu literar nu se întâmplă ceva anume şi nu există răsturnări de situaţie, asistăm la un altfel de spectacol… în care mutaţiile spirituale se produc exploziv, trădând mai mult decât o spontaneitate nebunească, trădând însăşi măcinarea lor latentă, derulată în sufletul protagonistului de mai demult, de când se spăla într-un butoi, de când muncea în construcţii, visând la o carieră măreaţă.
Nuvela începe ca o piesă de teatru… expunând personajul în intimitatea lui, când se bărbiereşte. Ritualul fiecărei dimineţi e sugerat prin mişcările reflexe, automate ale domnului Escu. Se bărbiereşte în fiecare zi şi scapă de părul din nas o dată la două săptămâni… Prin aceste detalii aparent nesemnificative şi chiar nepotrivite prin crasa lor banalitate, autorul sugerează viaţa sisifică a unui bărbat trecut de perioada sa de glorie. Domnul Escu înaintează din inerţie într-o lume poluată de arta contemporană, el îşi face drum printre oamenii noii societăţi şi trece printre toţi cu sentimentul alienării. Gândurile sale încep să-l doară şi dintr-o dată, le vede în adevărata lor lumină: făţarnice, deşarte şi mai rău de atât, împrumutate de la alţii.
“[...] he also drove that image out of his head, despairing of his inability to come up with his own words and images to say what he had to say while his own mind took ample advantage of the things others had said, things he failed to find anything beyond anything but vortex, a void.”
( Traducere aproximativă: […] a alungat şi imaginea aceea din cap, disperat în faţa incapacităţii lui de a exprima cu propriile cuvinte şi imagini ceea ce voia să spună, iar în tot acest timp mintea sa profita de lucrurile spuse de alţii, lucruri pe care le considera nimic altceva decât vâltoare, un vid.)
În faţa acestor dureri tăcute, personajul nu întârzie mult, expediindu-şi regretele printr-o sintagmă-laitmotiv: „but that’s another story”. Cu o luciditate crâncenă, domnul Escu îşi conştientizează neputinţa şi se revoltă împotriva lui însuşi, dându-şi seama că expresia aceasta e doar un alt mod de a-şi camufla slăbiciunea. Se întoarce în trecut şi îşi motiveată delirul printr-un vis straniu: apariţia fantomatică a unei femei bizare, impudică şi misterioasă, care îl îndeamnă să-şi scrie istoria, să consemneze ceea ce a făcut în întreaga lui existenţă. Tentaţia confesiunii îl prinde în mreje pe domnul Escu şi flashback-urile sunt de fapt pregătiri spirituale pentru marea trecere a materialului biografic în matricea stilistică a unui jurnal cât se poate de sincer. Tocmai problema sincerităţii este cea care îl va doborî în final pe eroul nostru...
Dan Lungu foloseşte din când în când suprapuneri de texte. Ciornele domnului Escu devin fragmente de nuvelă şi cititorul se confruntă cu două planuri distincte, aude ba vocea naratorului relatând gândurile personajului în stil indirect liber, ba însăşi vocea literară a personajului, jucându-se de-a scriitorul.
Munca de creaţie îl solicită atât de mult şi se întrepătrunde atât de indiscretă în intimitatea domnului Escu încât mâinile şi picioarele sale o iau razna, acestea începând să vorbească în cele mai dificile limbi: bulgară, turcă şi alte asemenea. Acesta cred că se va dovedi pentru mulţi cititori un pasaj savuroas, mai ales că personajul nu se opreşte doar la a observa ritmul nebunesc al halucinaţiei, dar îi încadrează şi pe vecinii lui în aceasta.
Scrie cu sentimentul unui renaşteri, de parcă s-ar curăţa de josnicia lumii în care trăieşte şi pe care nu o înţelege. Arta contemporană îi trezeşte cele mai brutale reacţii de frondă, eroul găsindu-şi într-un final liniştea în contemplarea clasicilor, mereu actuali, veşnici şi pătrunzători prin capacitatea lor de a surprinde umanul, frumosul, adevărul în cele mai înălţătoare ipostaze.
“The reactions of some old masters were just the thing to put his mind at ease. They were sort of a guarantee that the world was not totally out of control. A revolution can indeed change a society, but Art, with a capital A, is actually eternal. Pure beauty art albums in their thousands are bearing testimony is imperishable. As he pondered on those things he felt his soul brimming over, thrilled by an invisible wave, pervaded by a noble uplifting feeling as he had rarely experienced before, by the sublime faith in the perfection and ultimate sense of art. Emotion brought tears to his eyes.”
(Traducere aproximativă: Reacţiile câtorva din vechii maeştri erau exact lucrurile de care avea nevoie pentru a se linişti. Ele erau un fel de garanţii că lumea nu a luat-o razna de tot. O revoluţie poate schimba într-adevăr o societate, dar Arta, cu A mare, e de fapt eternă. Frumuseţea pură, pe care miile de albume de artă o păstrează, nu poate fi distrusă. În timp ce contempla toate aceste lucruri, şi-a simţit sufletul plin, agitat de un fior invizibil, cuprins de o emoţie nobilă pe care rareori îi mai fusese dat să o experimenteze înainte, o credinţă sublimă în perfecţiune şi în sensul ultim al artei. Acest sentiment i-a adus lacrimi în ochi.)
Toate aceste stări oscilante sunt desfiinţate în final. Scris cu o cruzime plastică, epilogul trădează inutilitatea oricărei confesiuni, prin natura ei modificată de factori subiectivi. Femeia misterioasă din visul domnului Escu, probabil propria conştiinţă, îi orchestrează o farsă: tot ce s-a străduit el să scrie, toate cuvintele alese şi îndelung căutate, exprimă de fapt altceva decât a intenţionat autorul, spectacolul literar este tocmai acest „another story” şi nimic altceva nu mai contează, pentru că important pentru public este acel „dincolo”, aproape insondabil prin fragilitatea adevărurilor pe care le ascunde.
Prin urmare, domnul Escu este o figură emblematică pentru peisajul românesc actual şi Dan Lungu, folosind tehnici literare clasice în conturarea unor personaje moderne, reuşeşte să transmită însingurarea unui bărbat vânat de capcanele istoriei, mereu în căutarea unui refugiu. Nuvela „But that’s another story” este o lectură plăcută, uneori caustică, alteori fidelă realităţilor imediate ale spaţiului românesc, astfel cucerindu-şi publicul şi convingându-l că literatura contemporană mai are o şansă de a se afirma pe plan european.
Descarcă în format PDF-
Plusuri
Stil jucăuş; flashback-uri reuşite; exploatarea temei istorie generală-istorie particulară; personaj dilematic, având un farmec specific, ce iese la iveală cu fiecare nouă întrebare pe care şi-o adresează.
-
Minusuri
Permanenta raportare tematică la comunism, de parcă 20 de ani nu au fost de ajuns pentru a ne schimba discuţiile literare.
-
Recomandari
Pentru cunoscătorii de limbă engleză şi pentru cei care încă mai speră că literatura română are un cuvânt de spus pe scena creaţiei universale.