Titlu: Încăperi ferecate
Autor: Care Santos
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Marin Mălaicu Hondrari
Numar pagini: 415
ISBN: 978-973-689-626-2

Nu după-amiaza e cea care trece, ci secolele. Neînsemnați cum suntem, nu ne dăm seama de această trecere. La o simplă clipire se duce un deceniu. Zborul unei muște prin încăpere durează un secol. Nouă, celor absenți, nu ne pasă de timp: e mica noastră victorie. Când ne ridicăm privirea din nou, pe masă nu se mai află cutia cu pene de scris, nici lampa cu șiraguri de sticlă. Călimările au fost înlocuite de instrumente de scris luxoase, din argint și agate.

Nostalgicul citat de mai sus reflectă întreaga dramă a unei familii barceloneze, care a cunoscut în timpul Războiului Civil din Spania suferința tulburătoare a decăderii. Chipurile strămoșilor iluștri se sting odată cu tristețea copiilor, luați pe sus de istoriile lor individuale și de istoria colectivă a poporului din care fac parte.

Familia Lax este marcată de timp, strălucirea ei pălește și odată cu declinul, altceva, mult mai înfiorător, zâmbește dintre ruine: Adevărul. Orgoliul ascunde de multe ori neputința de a trăi senin și tocmai asta conduce la marile excese pasionale, excese care au nevoie de un singur pas pentru a deveni secrete. Pe măsură ce țesătura tainei devine mai strânsă, amintirea e din ce în ce mai greu de descifrat, imaginile devin tulburi și doar o minte proaspătă, iscoditoare poate găsi curajul de a pune întrebările potrivite.

Saga de familie... un gen literar problematic

Care Santos, tânără scriitoare din Spania cu un talent evocator remarcabil, își propune să reconstruiască Barcelona istorică din secolele XIX-XX, cu același patos cu care Kate Morton însuflețește orașul Riverton. Saga de familie presupune întotdeauna un glisaj literar riscant, căci totul e curgere și dialog. Personajele se privesc ochi în ochi, ca într-o luptă pe viață și pe moarte. Reușește întotdeauna scriitorul să surprindă această tensiune între caractere, tensiune care construiește de altfel întreaga poveste? Aceasta e proba pe care o trece cu succes Care Santos!

De obicei, în astfel de istorii, există mereu o figură masculină dominatoare, succedată de doi sau trei fii cu temperamente diferite în plină ciocnire, apoi din acest conflict copilăresc se nasc mai târziu rivalități… pe fondul cărora femeile familiei, firave și fantomatice, iubesc devotat și cast până la moarte. Desigur că acțiunea variază în funcție de fantezia fiecăruia, dar acest gen de roman cuprinde mai mereu, ca într-un basm, figuri aflate într-o evidentă opoziție și tot aici dominația masculină se întrevede în apogeul puterii ei. O pată de culoare se strecoară de abia atunci când scriitorul creionează în tușe rapide o figură feminină insolită, rebelă, nesupusă exigențelor timpului său. Care Santos se conformează unora dintre aceste condiții, dar adaugă cu multă fervoare o suită de elemente noi. Cu ce ne surprinde autoarea aceasta recent tradusă la noi?

Hoinărind pe Las Ramblas

Bulevardul Las Ramblas e unul dintre acele locuri pitorești unde personajele se plimbă în pas ușor, chiar enigmatic, căci Barcelona îi învăluie pe toți în parfumul propriilor mistere. Tulburările orașului se întrepătrund organic cu tulburările familiei Lax, dat fiind faptul că Don Rodolfo deține mai mlte fabrici în Spania și mai mult decât atât, acesta e în bune relații cu familia Conde, proprietara magazinelor El Siglo (anticiparea economică a supermarketurilor de mai târziu). Astfel, evoluția intimă a unei familii determină și se lasă determinată de viața orașului. După al doilea război mondial, totul pare să se fi liniștit, uitarea se așterne ușor peste vechile răni și totuși neliniștea golului scormonește inima Violetei Lax, nepoata pictorului Amadeo Lax - figură-cheie a istoriei de față.

Care Santos îmbină drama de familie cu ancheta detectivistă. Printr-un colaj de e-mailuri, tăieturi de ziar, recenzii artistice din diverse albume și cărți de prezentare, scrisori și chiar monologuri fantomatice (în ton cu preocupările spiritiste ale femeilor din clanul Lax), autoarea aduce încet-încet la lumină ițele unei crime pasionale, care va hotărî adevărata personalitate a unui artist din care a rămas doar renumele. Se observă interesul Violetei, protagonista anilor 2000, de a revendica trecutul în toată identitatea lui. Sub fiorul profund estetic inspirat de tablourile bunicului ei nu se află o emoție nobilă, ci meschinăria unui suflet vanitos.

O reușită literară

Care Santos atinge multe corzi sensibile: sufletul vrea să-și cunoască rădăcinile, e dezgustat de revelația trecutului său și totuși și-l asumă, înțelegând frământările adânci ale celor dinaintea lui. Trecutul e format din mii de accidente și întâmplări care, dacă atunci au părut a se succede fără nicio noimă, acum par a fi înlănțuite pentru a declanșa prezentul. Investigația se amestecă ușor cu drama personală, emoția artistică e explicată printr-o biografie care frizează monstruosul și peste toate se așterne ca o cortină grea singurătatea. Ce se întâmplă de fapt cu toți anii care trec și care ușor-ușor se șterg din mintea urmașilor, ca o copilărie renegată? Păi… Care Santos are un răspuns, acești ani devin literatură!

• Plusuri

  O carte consistentă despre memorie și luminarea ei prin adevărul istoric, o poveste despre zvonuri, putere, influență, abandon și singurătate, o nouă viziune asupra frumuseții (născută deseori din subteranele sufletești);

• Minusuri

  Nu neapărat un minus, ci o dificultate; întoarcerile în timp și revenirile în prezent sunt de multe ori subite, nelegate de vreun conector anume, ceea ce face dificilă, dar cu atât mai palpitantă lectura;

• Recomandari

  Pentru toți cei care l-au citit cu sufletul la gură pe Zafón și s-au pierdut în acea Barcelonă literară, plină de posibilități fantastice, pentru cei care se lasă prinși de saga de familie, pentru cei care gustă în egală măsură iubirea castă și pasiunea crudă dusă până la paroxism.