Dizarmonia familiei
Scris de Marinela Gheorghe • 24 January 2018 • in categoria Saga/Bildungsroman
Autor: Tracy Chevalier
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Veronica D. Niculescu
Numar pagini: 288
ISBN: 978-973-46-5719-3
Scriitoarea Tracy Chevalier îmi este cunoscută datorită unor romane precum „Ultima fugară”, „Doamna și licornul” și „Fata cu cercel de perlă”. Toate cărți deosebite, fiindcă autoarea are o capacitate excepțională de a recrea atmosfera și societatea vremurilor în care trăiesc personajele ei. Așa că atunci când am văzut o nouă apariție sub semnătura ei, am spus că nu trebuie să o ratez.
Cartea prezintă o saga de familie, fiind urmărite două planuri: inițial viața părinților alături de copii și ulterior viața lui Robert, cel mai mic fiu al lor, a cărui cale se va intersecta ulterior cu cea a Marthei, una dintre surorile lui.
Familia de coloniști americani de la mijlocul secolului XIX încearcă să se stabilizeze în Black Swamp, o regiune neprietenoasă, umedă și mlăștinoasă, care le va răpi câțiva copii din cauza unei boli necruțătoare numită „febra mlaștinii”.
Între cei doi soți, James și Sadie, se adâncește cu timpul o ură crâncenă. Dincolo de necazurile cauzate de sărăcie și de capriciile naturii în care trăiesc, cea mai mare prăpastie dintre ei este creată de alcoolismul femeii.
Pentru a putea să își revendice un teritoriu, James trebuie să crească acolo o livadă de 50 de pomi în decurs de trei ani. El vrea să cultive meri cu fructe dulci, care să poată fi comercializate, în timp ce Sadie cere agresiv ca merii cultivați să aibă fructe acre, pentru a putea prepara cidru, principalul combustibil pentru beția de zi cu zi.
Cu toate că relația dintre cei doi soți s-a răcit poate cu mulți ani în urmă, Sadie resimte și un soi de gelozie față pasiunea și dedicarea arătată de James pomilor fructiferi. Însă refugiul lui în frumusețea naturii are ceva din măreția omului primordial.
„Lăsându-se pe un buștean umed, a stat și s-a uitat la foiala verde care punea stăpânire pe copaci, la păsările care fâlfâiau de colo colo prin ramuri construindu-și cuiburile, la cocărăii și la florile de trilium și de pantalonii-olandezului de la picioarele sale, și la altoiul pe care fiul îl făcuse la distanță sigură de Sadie și de mânia ei. Treptat, stând pe buștean, s-a destins așa cum nu reușea niciodată în preajma oamenilor. Îi plăcea să observe transformările pomilor de-a lungul anotimpurilor, cu frunzele desfășurându-se într-un verde tot mai intens, apoi arzând ca flăcările, devenind maro și desprinzându-se. Copacii nu îi răspundeau, nu îl înfruntau cu îndărătnicie, nici nu râdeau de el. Nu se aflau aici ca să-l chinuie; într-adevăr, nu se aflau deloc pentru el. Faptul că James ședea sub ei nu conta în nici un fel, iar pentru asta bărbatul era profund recunoscător”.
O astfel de scenă idilică vine într-un contrast puternic cu atmosfera apăsătoare a unei familii disfuncționale. Tensiunea dintre cei doi soți crește gradual și cumva simți că se acumulează ca magma unui vulcan care ulterior va erupe.
Relatarea întâmplărilor se face pe mai multe voci. Avem vocea lui James, pe de o parte dezamăgită și mohorâtă când vorbește despre crizele de furie ale soției lui, și pe de altă parte protectivă atunci când se raportează la copacii lui dragi.
Vocea lui Sadie, sau mai degrabă scrisul ei, ne-o prezintă ca pe o persoană semi-analfabetă. Greșelile gramaticale fac destul de dificilă și frustrantă lecturarea capitolelor în cauză. Iar mărturisirile ei par a fi încercări de a se disculpa în ceea ce privește acțiunile nebunești pe care le comite.
-
Plusuri
Prezentarea întâmplărilor pe mai multe voci narative, fiecare cu particularitățile ei.
-
Minusuri
Prea multe detalii despre tipologiile copacilor, precum și despre creșterea și îngrijirea lor, destul de obositoare pentru necunoscători.
-
Recomandari
Pasionaților de saga de familie sau celor interesați de povești de viață ca în viață, cu greutățile și trăirile ei agonizante, dar în care se poate întrevedea totuși un licăr de speranță.