Autor: Harper Lee
Rating: 
Deşi singura carte scrisă de Harper Lee, Să ucizi o pasăre cântătoare este un roman ce a câstigat cu uşurinţă un loc între clasicii literaturii americane şi universale şi premiul Pulitzer în 1960.
Romanul o plasează pe Harper Lee alături de scriitori precum William Faulkner sau Truman Capote, ca şi reprezentanţi ai literaturii sudiste americane ce se debarasează de miturile tradiţionale ale sudului idilic şi se remarcă prin descrieri realiste.
Cu toate că acţiunea se desfăsoară pe parcursul a doar 3 ani (din timpul marii crize economice), romanul poate fi considerat un bildungsroman, datorită evoluţiei personajului principal şi a evenimentelor pe care le trăieste pe parcursul cărţii.
Romanul este plasat într-un mic orăşel din Alabama şi are ca personaje centrale familia Finch - micuţa Scout (vocea naratorului), fratele ei Jem şi tatăl lor, Atticus. Datorită numeroaselor asemănări autobiografice, prezenţa în roman a unui prieten de joacă pe nume Dill este identificată de critici cu Truman Capote, prieten din copilărie cu autoarea.
Deşi aparent acţiunea se dezvoltă pe două direcţii diferite - copiii ce încearcă să dezlege misterul lui Boo Radley şi Atticus Finch încercând să-l apere în tribunal pe Tom Robinson - apropierea de deznodământ oferă dezlegarea şi uneşte cele două lumi separate într-o singură lecţie de viaţă.
Romanul tratează tematici importante şi spinoase, precum educaţia, rasismul încrâncenat al societăţii interbelice americane şi incapacitatea justiţiei de a fi imparţială.
Dacă Scout se dovedeşte a fi un copil foarte inteligent, precoce, cu foarte multă individualitate şi cu o capacitate puternică de a distinge între bine şi rău, descoperim pe parcursul romanului că aceste caracteristici se datoarează educaţiei oferite de Atticus. Părinte noncomformist, Atticus încurajează dezvoltarea independentă a copiilor săi, fără a le insufla prejudecăţi de ordin social sau a le impune bariere.
Pornind de la acest aspect, Harper Lee explorează cu delicateţe problema moralităţii, căutând dezlegarea enigmei dacă omul este fundamental rău sau fundamental bun.
Vocea naratoarei, adultul povestind din perspectiva copilului, este vibrantă, sinceră şi puternică. Harper Lee se dovedeşte un magician neîntrecut al limbajului, jonglând cu uşurinţă cu cel caracteristic unui copil de şase ani şi cel al unui adult, împiedicând de cele mai multe ori cititorul să observe limbajul nefiresc adoptat de Scout.
Chiar dacă titlul nu este reflectat decât într-un caz singular în roman şi nu are o conexiune clară cu desfăşurarea acţiunii, pe întreg parcursul romanului se simte încărcătura sa simbolică: uciderea inocenţei, păcatul de neiertat de a omorî ceea ce este frumos în noi.
Scrisa de Ana-Maria Petritan
Anca spune:
2 January 2008 | 8:53 pm
Buna! Eu am vazut filmul din 1962 acum ceva vreme si mi-a placut foarte mult. Chiar mi-ai deschis apetitul si pentru carte. Abia astept sa o cumpar si sa o citesc :)