Elena Ceauşescu şi faţa nevăzută a Istoriei

Autor: Violeta Năstăsescu
Rating:

Editura: Niculescu
Anul aparitiei: 2010
Numar pagini: 342
ISBN: 978-973-748-544-1
„Căci cu mine a fost bună, prevenitoare şi amabilă. Nu a găsit niciodată vreun cusur serviciilor mele, nu s-a încruntat şi nu a ridicat niciodată vocea la mine. Când eram liberă şi aveam ceva răgaz, mă încuraja, chiar mă îndruma să fac ce doream – să merg să vizitez locuri interesante, monumente, mănăstiri, catedrale, galerii de artă, centre comerciale – şi îi făcea plăcere să asculte povestirile mele despre ce văzusem. Când stăteam de vorbă îşi deschidea sufletul despre chestiuni personale, ca de exemplu sănătatea sau copiii, fără teama că aş putea comite vreo indiscreţie.” (pag. 333-334)
Am început să citesc această carte cu gândul la Istoria de ieri şi de azi. Pentru că trecutul va fi mereu parte din prezent. Mă aşteptam să găsesc detalii politice, discuţii despre felul în care ţara era condusă, o imagine şi un crez al comunismului. Dar am găsit portretizate direct şi indirect două caractere: cel al autoarei, interpreta de limba engleză a soţiei lui Nicolae Ceuşescu, şi cel al femeii Elena Ceauşescu, prezentată aici altfel decât o ştiam.
[Citeste tot Articolul]
Cei Aleși

Autor: Lisa T. Bergren
Rating:

Editura: Niculescu
Anul aparitiei: 2010
Traducere: Otilia Tudor
Numar pagini: 534
ISBN: 978-973-748-463-5
Cei aleşi reprezintă prima parte a trilogiei The Gifted începută de autoarea Lisa T. Bergren în 2006 (titlu original The Begotten) şi continuată apoi cu The Betrayed şi The blessed.
Acţiunea primului volum este plasată în Italia secolului a XIV-lea, unde o scrisoare care se presupunea că este scrisă de Sfântul Pavel iese la iveală după ce a fost păzită de câteva generaţii de preoţi. Scrisoarea conţine o profeţie referitoare la Cei Aleşi – un grup de persoane înzestrate cu haruri care vor fi folosite pentru a lupta împotriva forţelor întunericului conduse de un misterios Vrăjitor.
[Citeste tot Articolul]
Vînătorii de zmeie
0Autor: Khaled Hosseini
Rating: 
Editura: Niculescu
Romanul lui Khaled Hosseini, de curînd ecranizat, are toate ingredientele unui bestseller: prietenie, trădare, mîntuire, exotism, final fericit. Forma în care sunt acestea amestecate mi se pare una decentă, fără să se apropie de spectaculos, pe de-o parte, şi fără să ajungă printre clişee ilizibile, pe de altă parte.
Referindu-mă la ce se povesteşte şi nu la cum se povesteşte, Vînătorii de zmeie este un roman captivant: te poartă prin Afganistanul anilor "™70, calm, monumental, prin America imigranţilor, prin noul Afganistan acaparat de talibani, într-un ritm incredibil, care pare să scape de sub controlul autorului. Este povestea uluitoare care îşi exclude autorul, care se autoguvernează, care, asemenea basmelor, se află în afara credibilului.
Amir, eroul nesigur şi laş al propriei istorisiri, are tonul celui care vrea răscumpărarea greşelilor: faptul că l-a trădat pe Hassan, prietenul său din copilărie, îl urmăreşte toată viaţa, pînă cînd găseşte o cale de a-şi plăti vina. [Citeste tot Articolul]
Gentlemeni
0Autor: Klas Ostergren
Rating: 
Editura: Niculescu
(ediţia în limba engleză)

Încercând să prind semnificaţiile unei cărţi în cele cîteva pagini ale unei recenzii, simt o anumită mirare faţă de cum este posibil să reduc atîtea sute de pagini şi să uit fără îndoieli aproape tot din ceea ce autorul a considerat edificator în cartea sa. Desigur că aici operează raţiunea care stabileşte lucrurile mai importante, care alege din grămada de idei şi frumuseţi ale operei pe cele cu valoare de arhivă, dar nu ştiu de ce mă urmăreşte stupefacţia unei tocilare care a abandonat studiile în primul an de facultate. Tipa luase toţi anii de liceu numai note mari fiindcă avea o memorie vizuală foarte bună şi era în stare să reproducă până la o carte pe dinafară. Numai că la facultate i s-au cerut brusc câte 50 de cărţi pentru un examen. Toceala era imposibilă şi, prin urmare, a fost nevoită să se lase de genul acela de facultate. Dilema ei continuă să mă urmărească şi azi. Cum aş putea condensa sutele de pagini ale unui roman în doar câteva! Nu cumva tocmai ce elimin este şi lucrul cel mai important. În fond autorul filtrează realitatea cu sita lui de căutător de aur şi îmi prezintă opera sa precum un bijutier vestit din Amsterdam. Nu sunt mulţumit, propria mea memorie nu-i poate vizualiza întreaga operă aşa că procedez cu ea precum minerul scriitor de la început. Filtrez din tot aurul său doar bucăţile de diamant. Apoi încerc să-mi vând marfa mea mai departe. Şi tot aşa. Altul va filtra la rândul lui cele spuse de mine şi va găsi un cuvânt de laudă sau de denigrare. Totuşi va fi conştient că filtrele mele nu vor fi şi cele pe care le-ar folosi pentru a discuta aceeaşi operă aşa că judecata va fi doar pentru diamantele selectate de mine, nu şi pentru opera în sine discutată iniţial. Cel puţin aşa ar trebui să meargă circuitul cultural. Vai de cei ce confundă un articol critic cu Judecata cea Mare asupra operei. Filtrele noastre critice sunt totdeauna imperfecte în faţa operei. Autoritatea critică se câştigă evident atunci când se primeşte o reacţie de apreciere în urma străbaterii discursului critic. Lipsa autorităţii se traduce prin formule negative. Toate aceste truisme sunt poveşti de dincolo de lectură. De ce avem oare nevoie de autorităţi critice când pur şi simplu am putea citi opera? Am scăpa evident de toată această fragmentare, dar ne-am trezi în dilema de început a oricărui critic: condensarea.




