Aici se nasc marile cărți – T. O. Bobe
Când mă întreabă cineva despre cum scriu (deși nu înțeleg deloc ce relevanță are asta), sunt tentat să spun că am o groază de tabieturi, că nu pot să scriu decât într-un loc anume și în anumite condiții. Însă, dacă mă gândesc puțin, îmi dau seama că mi-am scris fiecare carte altfel. [Citeste tot Articolul]
Aici se nasc marile cărți – Dan-Liviu Boeriu
După cum foarte uşor se poate vedea în poză, îmi place să scriu la înghesuială. Nu pot sta liniştit dacă nu simt, mereu, ameninţarea vreunui volum gata să-mi cadă în cap. Vecinătatea asta - a pericolului de a fi plesnit peste scăfârlie de vreun autor serios - e incitantă. [Citeste tot Articolul]
Aici se nasc marile cărți – Ruxandra Cesereanu
Masa mea de scris arată cam așa, încărcată cu tot soiul de ingrediente: 1. un laptop Toshiba (cam hârșâit); 2. o farfurie mică pe care se găsesc pietre (din Marele Canion, din deșert, de la Pompei, din insula Milos); 3. o albină metalică uriașă și emailată; 4. cea mai pitică și aparte carte din casă (o țin ca pe o cutie de chibrituri în mâini) care conține o invocare a morților dintr-un sit arheologic: 5. o iconiță pe sticlă; 6. doi îngeri mici – unul din paie aurite, celălalt din lut; [Citeste tot Articolul]
Aici se nasc marile cărți – Cristina Nemerovschi
Eu sunt, cred, departe de ceea ce numim în mod obișnuit un „scriitor cu tabieturi”. Nu am anumite obiecte care nu trebuie să-mi lipsească cu niciun preț de pe birou, nu sunt dependentă de un anumit moment al zilei, în care lumina soarelui să bată într-un fel aparte pe monitor… Scriu de fiecare dată când mă ajunge din urmă o anumită stare, un sentiment că orice altceva aș face în orele ce urmează, în afară de scris, s-ar putea să nu-mi aducă aceeași satisfacție. În momentul în care mă așez la laptop, trebuie să existe întotdeauna un singur ingredient: chef de scris. De acolo vine totul, ușor și firesc. În plus, trebuie să am déjà în minte ceva din poveste, materialul din care voi construi paginile de roman. Nu mă apuc niciodată de scris dacă nu am ceva în minte, ceva ce vreau să scot și să pun pe ecran. Nu neapărat povestea cu toate momentele ei – introducere, desfășurare, punct culminant –, dar totuși un element, o frază, un sentiment sau… o melodie, de la care se poate deșira un fir narativ. Un oarecare tabiet, dacă poate fi numit așa (eu m-am obișnuit să-i spun mai degrabă ciudățenie), este ascultarea repetitivă a unei melodii; îmi aleg un cântec, îl pun pe repeat, și-l las să curgă ore în șir. Mi se pare că îmi dă cursivitate scrisului, îi păstrează un feeling de la cap la coadă. De altceva nu am nevoie, nici măcar de singurătate – mi s-a întâmplat să scriu foarte bine și la petreceri, în baruri, sau la lecturi cu public. [Citeste tot Articolul]
Aici se nasc marile cărți – Ion Vianu
Ion VIANU (n. 1934, București) a urmat studii de filologie clasică, iar ulterior medicina. După ce a emigrat, în 1977 în Elveția, a publicat în străinătate articole și studii privind istoria și filosofia psihiatriei și s-a distins ca unul dintre colaboratorii constanți ai postului de radio Europa Liberă. Volume publicate: „Introducere în psihoterapie” (1975), „Stil și persoană” (1975; volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor), „Amintiri în dialog. Memorii” (în colaborare cu Matei Călinescu, 1994), „Paramnezii” (2005), „Blestem și Binecuvântare” (2007), „Investigații mateine” (2008), „Necredinciosul” (2008), „Exercițiu de sinceritate” (2009). A inițiat ciclul de romane Arhiva trădării și a mâniei, din care a publicat la Editura Polirom „Caietele lui Ozias” (2004) și „Vasiliu, foi volante” (2006). [Citeste tot Articolul]
Aici se nasc marile cărți – Iulian Tănase
Masa de scris este un martor tăcut a ceea ce se întîmplă la suprafața ei. Sînt legat emoțional de masa mea de scris pentru că mi-a făcut-o, acum mai bine de douăzeci de ani, tatăl meu. Uneori, mă gîndesc cu tristețe la lemnul ei mortificat, dar nici nu cred că e cazul să îmi imaginez că ar fi fost posibil să scriu la o masă din lemn de stejar vie, care ar fi înfrunzit în fiecare an, în luna mai, și, eventual, ar mai fi făcut și ghinde. [Citeste tot Articolul]
Aici se nasc marile cărți – Florin Lăzărescu
Continuăm seria de articole despre cum și unde creează scriitorii cu Florin Lăzărescu. Prozator ieșean, aflat în fruntea unei generații noi și active de oameni de cultură, el ne-a împărtășit câteva dintre tabieturile sale de scriitor. Bonus: sfaturi pentru aspiranți. [Citeste tot Articolul]