Aşteptându-l pe Godot

Titlu: Aşteptându-l pe Godot
Autor: Samuel Beckett
Rating:
Editura: Univers
Anul aparitiei: 1970
Traducere: Gellu Naum
Numar pagini: 96
ISBN: 9786065880351

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Nimic de făcut. La ce poţi să te aştepţi de la o piesă care începe în acest fel? Tonul deconcertant al replicii este cel al omului care şi-a pierdut orice speranţă de schimbare. Al celui căruia nu-i rămâne decât să aştepte. Ce? Sau pe cine? În cazul acesta, pe Godot.

În cea mai cunoscută dintre piesele sale, Samuel Beckett, al cărui nume este asociat de cele mai multe ori cu teatrul absurd, îşi plasează personajele la marginea unui drum de ţară, lângă un copac, pândind venirea unui anume Godot. Piesa urmăreşte de-a lungul celor două acte ale sale dialogul născut între Estragon şi Vladimir în timpul celor două zile de aşteptare, precum şi intervenţiile unui alt cuplet de personaje alcătuit din Pozzo şi Lucky. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

Şase personaje în căutarea unui autor

Titlu: Şase personaje în căutarea unui autor
Autor: Luigi Pirandello
Rating:
Editura: Art
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Alice Georgescu
Numar pagini: 415
ISBN: 978-973-124-091-6

(ediţia în limba engleză)

În afara faptului că este unul din laureaţii premiului Nobel, nu cunoşteam prea multe despre Luigi Pirandello înaintea citirii celor câteva piese incluse în volumul de faţă. Am fost avertizată în privinţa stilului său greoi, dar m-a atras subiectul piesei care îi dă numele, aşa cum e prezentat în prefaţa pe care i-o scrie autorul: "Pot zice doar că, fără să le caut, m-am trezit cu ele în faţă, vii să le pot atinge, vii să le pot asculta până şi răsuflarea acestor Şase Personaje prezente acum pe scenă. Şi erau acolo toate, fiecare cu frământarea sa ascunsă, unite prin naşterea şi desfăşurarea întâmplărilor în care sunt amestecate şi aşteptând să le fac eu intrarea în lumea artei, să compun eu din persoanele lor, din pasiunile şi cazul fiecăruia, un roman, o dramă ori măcar o nuvelă. Născute vii, îşi cereau dreptul la viaţă."

Personajele lui Pirandello, purtând măşti asemenea celor din Commedia dell´arte, îşi cer dreptul la viaţă în faţa unui regizor fictiv pe care îl îndeamnă să le reprezinte drama. Aici apare conflictul dintre cele două părţi: ceea ce sunt personajele în esenţa lor nu poate coincide cu ceea ce devin ele în reprezentare. Multiplele faţete pe care le pot lua astfel vor reflecta şi ceva din cei care le interpretează, în momentul în care, cel puţin în teorie, ar trebui să reflecte ceea ce este personajul în viaţa sa independentă de punerea în scenă. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

The Ironman. A Play

0
Autor: Voicu Mihnea Şimăndan
Rating:
Ilustraţii: Eric Barrientos
Editura: Lulu.com
Anul apariţiei: 2009
32 pagini
ISBN: 978-0-557-06395-6

Răsfoind cartea semnată de Voicu Mihnea Şimăndan, The Ironman. A play, micuţii vor descoperi, cu siguranţă, că indiferent de locul în care trăiesc, au câteva lucruri în comun: sunt inocenţi, curioşi şi dornici să-şi lase imaginaţia să zboare şi să descopere lumea în joacă.

Povestea cărţii pentru copii The Ironman. A play, începe pe un continent şi se termină pe altul. Mai exact cartea a fost lucrată în trei ţări: Qatar, Thailanda şi Australia. Micuţii sunt invitaţi să exploreze noi locuri.

Cartea îi are în centrul atenţiei pe: Brandon (fratele cel mare), Alice (surioara), Wasan (fratele cel mic), mama, tata şi Ironman. [Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Fantomele

0Autor: Henrik Ibsen
Rating:
Editura: Aldo Press
(ediţia în limba engleză)

In caz ca nu stiati, Fantomele e o piesa de teatru in trei acte. Da, intr-adevar, e destul de greu sa citesti o piesa de teatru, dar asta nu e un motiv sa va opriti din citit - recenzia sau cartea. Pentru ca Ibsen este, dupa cum am invatat unii din noi din comentariile de Bac, fondatorul teatrului de idei, reprezentat cu succes la noi de Camil Petrescu - parere personala, desi cartile de romana erau de acord cu mine. Acest gen de dramaturgie mi se pare insa cel mai aproape de literatura si cel mai dificil de pus in scena. Pentru ca vorbeste in primul rand de principii, idei - bineinteles, moralitate, sentimente si nu are ca scop nici sa te faca sa razi, nici sa te faca sa plangi. Iar pentru a-ti da de gandit e cel mai simplu sa citesti cartea, nu sa o vezi transpusa pe o scena.

Probabil, ca spectatori, multi ar categorisi Fantomele ca teatru absurd - asa mi-a parut si mie, pe masura ce citeam si imi imaginam pesonajele pe o scena. Acestea sunt insa oameni, in cel mai pregnant si deranjant sens al cuvantului. Sunt "bantuiti" de frici, de prejudecati, de stereotipuri si de greselile care nu le apartin, dar ii afecteaza. Pastorul, mama, fiul, servitoarea si dulgherul, tatal ei, se intrepatrund pierzandu-si conturul, se zbuciuma, se indoiesc si descopera in final ca sunt toti irevocabil legati de trecut, de actiunile unui om care nu a fost niciodata ceea ce parea a fi pentru societate.

Reguli morale valabile si azi, ca si acum un secol, sunt strigate ca un ecou de departe prin intermediul pastorului si sunt ridicate la rangul de lege. Acelasi judecator suprem mascheaza insa greselile, crede cu naivitate in linguseli si minciuni si prefera viata searbada si chinuita in detrimentul unei fericiri izvorate din sinceritate, dar considerata imorala.

Universul pare ca s-a restrans la casa doamnei Alving si s-a impartit in doua. Pe de o parte. se crede ca parerile proprii sunt irelevante si lipsite de necesitate, casatoria e singura forma de iubire, datoria depaseste si anuleaza dreptul la fericire, iar de cealalta parte exista emancipare, viata "artistica", ascunzisuri ingrozitoare in spatele unei vieti aparent "morale", imposibilatea financiara a casatoriei si nu in ultimul rand dorinta naturala si greu de infranat a obtinerii fericirii.

Pastorul, reprezentantul justitiei morale, este ridiculizat prin naivitatea si simplitatea gandirii de care da dovada. Moralitatea de care vorbeste el se dovedeste a fi o putere slaba, subreda, falsa, subiectiva si credula. Cu cat inaintezi in lectura, tot felul de paradoxuri iti zdruncina gandirea: pastorul si mincinosul fara scrupule spun o rugaciune impreuna, fata cuminte si educata isi schimba destinul in rau intr-o secunda, printr-o decizie bazata pe un trecut care bantuie intreaga casa, iar fiul nu este, bineinteles, ceea ce pare. De fapt, nimeni nu este.

Asta aflam insa numai noi, cititorii. La sfarsit, lumea din Fantomele ramane la fel de stricata si gresita cum era cand am deschis prima oara cartea. Toate relele par a iesi din paginile ei si abia astepti sa o inchizi mai repede. Ia toate cele cinci stele pentru ca e o carte care "vorbeste". Chiar daca poate nu esti dispus sa o asculti sau nu iti convine ce spune.

O recenzie de: Anca Cristina

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!