0Autor: Clive Barker
Rating: 
Editura: Rao
(ediţia în limba engleză)
În acest al doilea volum din seria Cărţile Abaratului, există între numeroasele întâmplări una pe care am memorat-o fără de voie. Ar putea fi intitulată după protagoniştii ei, Numa şi Eleutheria - întrucât ea nu este o naraţiune separată, ci apare într-unul din momentele de pauză dintre luptele cu monştrii şi ciudaţi. E un fel de Riga Krypto şi lapona Enigel cu proporţiile uşor schimbate. Cuprinde îmi pare şi mituri legate de însingurarea, aspectul trecător şi renaşterea sub constelaţia iubirii.
[Citeste tot Articolul]
0Autor: Ursula K. Le Guin
Rating:
Editura: Alexandria
(ediţia în limba engleză)
Literatura fantastică şi-a asumat încă de la începuturile sale un rol foarte important, zugrăvind în lumile şi personajele sale acel rău moştenit şi inerent fiinţei umane. Această umbră a răului pluteşte asupra Mormintelor din Atuan; e acolo chiar fără să deschizi cartea, prevestită de coperţile negre şi fontul ieşit din comun care face literele să arate aproape runic. Romanul clasic al lui Ursula K. Le Guin, publicat prima oară în 1971, tratează această temă a răului transmis, dar ridică şi probleme de identitate şi sociologie, reuşind să surprindă mereu prin profunzimea şi complexitatea sa.
Mormintele din Atuan este al doilea roman din seria Terramare. M-am aşteptat ca acest lucru să fie o problemă, din moment ce nu l-am citit pe primul, dar povestea este relativ ermetică şi la un moment dat aflăm şi ce s-a întâmplat, pe larg, în primul roman. În Mormintele din Atuan facem cunoştinţă cu Tenar, o fetiţă de şase ani care este aleasă Mare Preoteasă a Celor Nenumiţi, deoarece nişte preoţi cred că este conducătoarea lor renăscută. Tenar primeşte titlul de "Cea Devorată" (o metaforă foarte importantă pentru poveste) şi un nume nou, Arha.
[Citeste tot Articolul]
0Autor: Margaret Atwood
Rating:
Editura: Leda
(ediţia în limba engleză)
Oryx şi Crake porneşte de la aceeaşi idee pe care este construită Povestirea Cameristei: o situaţie prezentă, unanim acceptată şi consecinţele ei în viitor, logice, implacabile, catastrofale. De data aceasta, logica lui "cum ar fi dacă...?" ajunge într-o lume distrusă şi renăscută, prinde atît apocalipsa, cît şi lumea de după - un pustiu dezolant, în care mai trăiesc, aparent, doar Snowman şi Copiii lui Crake. Legătura dintre înainte şi după este făcută de Snowman (Jimmy), naratorul şi supravieţuitorul. Bine, veţi spune, dar am mai citit poveşti din astea cu zecile, e vorba de aceeaşi catastrofă monotonă, acelaşi ton plin de reproşuri, aceeaşi idee - omenirea este rea şi autodistructivă.
Pe de-o parte, este aceeaşi catastrofă pe o singură notă: Oameni hipertehnologizaţi, care trăiesc în imense închisori de lux, Complexe aseptice şi confortabile; experimente genetice de succes, precum porcanii şi rîsucii; oameni al căror suflet e atrofiat de surogatul de lume în care trăiesc; minţi geniale, capete luminate, triumfuri stiinţifice. Viaţa comandată de raţiune, în care orice fisură de iraţional, inutil, nonpragmatic are consecinţe disproporţionate. O lume exterioară, a plebeilor, altădată a normalităţii, văzută de cei din Complexe ca un ev mediu al raţiunii, deopotrivă dispreţuită şi invidiată, folosită pentru experimente şi afaceri.
[Citeste tot Articolul]
0Autor: Martin Millar
Rating: 
Editura: Tritonic
În viaţa fiecărui cititor naiv există un moment de cotitură, când percepţii adânc înrădăcinate în mintea şi imaginaţia sa sunt extrase asemenea unui dinte de lapte, care oricum se mai clătina ocazional. Cum altfel să încerci să vorbeşti despre impactul pe care îl are asupra ta dezvăluirea lumii zâneşti a lui Martin Millar?
În imaginaţia fiecărui cititor naiv există zâne. Micuţe şi gingaşe, cu aripioare fluturând delicat în spate, cu veştminte vaporoase şi pastelate. Probabil ele sunt reminescenţe din copilărie, când lectura lui Peter Pan ne făcea sa credem în zâne, când eram convinşi că această credinţă salvează viaţa zânelor ce fâlfâie fericite în jurul nostru cu aripile lor fermecate.
Şi brusc ajungem în New York-ul contemporan, unde o femeie luptă cu boala Crohn, un tânăr urăşte omenirea şi pe el însuşi, o femeie se crede un general grec în plin război şi cerşetorii mor pe străzi fără să atragă atenţia nimănui. [Citeste tot Articolul]
0Autor: Richard Matheson
Rating: 
Editura: Rao
(ediţia în limba engleză)
Lăsând titlul cărţii deoparte pentru moment, Richard Matheson este o legendă în sine. A debutat în 1950 şi a influenţat scena literară americană timp de mai bine de jumătate de secol, continuând s-o facă şi astăzi. A scris numeroase povestiri scurte, romane şi scenarii pentru film şi televiziune.
De altfel, am fost plăcut surpins când am aflat că episodul meu preferat din Twilight Zone a fost scris de Matheson (episodul este intitulat Nightmare at 20,000 Feet - William Shatner joacă un om de afaceri nevrotic care vede un gremlin pe aripa avionului). Mai mult, Matheson a scris şi scenariul pentru Duel, primul film regizat de Steven Spielberg. Stephen King îl consideră pe Matheson o influenţă foarte puternică, dar asta puteaţi s-o aflaţi şi de pe copertă.
[Citeste tot Articolul]
0Autor: Clive Barker
Rating:
Editura: Rao
(ediţia în limba engleză)
Printre cusururile unei recenzii, le-aş putea numi şi pe acestea două: este prea subiectivă şi dovedeşte un ridicat grad temperamental. Să explic. Deseori motivele care mă fac să citesc o carte sunt confidenţiale sau datorate unor recomandări dubioase. Apoi lectura şi recenzarea unei cărţi o realizez sub influenţa unei anumite dispoziţii sufleteşti dominante care bineînţeles nu mă caracterizează mai mult decât altele nescrise. O jumătate de an mai târziu şi verdictul meu s-ar putea schimba cu 180 de grade. Mai puţină concentrare ori mai multă ar muta accentele. Oficializarea motivaţiilor mele ar aduce un suflu doctoral, o frază mai îngrijită, împănată cu termeni preţioşi, de specialitate.
Cu toate acestea, paradoxul s-ar menţine şi aş avea în continuare acelaşi grad de convenţionalitate a motivaţiilor şi sentimentelor.
[Citeste tot Articolul]
0Autor: Brandon Sanderson
Rating:
Editura: Tritonic
Un roman fantasy reuşit are nevoie de trei lucruri:
1) O poveste captivantă şi personaje cu care cititorul să poată să se identifice.
2) Un sistem de magie/religie complex, care să afecteze intriga pe mai multe niveluri.
3) Un stil narativ uşor de urmărit dar plăcut de citit.
Nu sunt regulile mele şi nici nu sunt bătute în piatră, ci ţin de bunul simţ. Un scriitor poate să devieze de la ele, atâta vreme cât vrea să obţină un anume efect, dar există o limită până la care romanul fantasy poate fi împins.
Elantris este primul roman al lui Brandon Sanderson şi este un roman ambiţios. De fapt, e prea ambiţios în unele zone şi îşi propune prea puţine în altele. Dar, dacă următoarele romane ale lui Sanderson sunt la fel de bune ca ultimele pagini din Elantris (şi sunt convins că sunt), de abia aştept să le citesc.
[Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro
